Alegerea școlii pentru copilul nostru este, probabil, una dintre cele mai complexe, interesante și responsabile decizii pe care ne-o asumăm ca părinte. De ce? Deoarece, noi, părinții, credem cu desăvârșire că anume școala/instituția educațională este cea care trebuie să asigure o educație de calitate copiilor noștri.
Veronica Crețu, președinta Institutului pentru o Guvernare Deschisă și mamă a trei fete: Mădălina, Pamela și Josephine, a acceptat să ne povestească despre cum a ales, împreună cu soțul, cea mai potrivită școală:
Atunci când dorim să o alegem pe cea mai bună, din punctul nostru de vedere, pornim de la tot felul de detalii și aspecte, precum: amplasarea școlii, infrastructura și facilitățile pe care le are (cantina, sală de sport, piscină, altele), calitatea predării, nota medie la BAC, feedbackul altor părinți/elevi, măsura în care părinții și elevii se pot implica în procesele decizionale, transparența instituției și responsabilizarea acesteia față de clienții săi etc.
Deci, la prima vedere, se creează impresia că părintele abordează procesul de alegere a școlii prin prisma unor aspecte de ordin competitiv, în realitate însă practic toate școlile din Republica Moldova sunt ancorate în aceleași programe de studii, având profesori instruiți în aceleași instituții de formare continuă, și poate doar condițiile și infrastructura diferă de la o școală publică la alta, pe lângă taxele care le achită părinții pentru studii. În Moldova statul deține un monopol absolut asupra sistemului educațional, alternativele educaționale practic lipsesc. Numărul instituțiilor educaționale private este foarte mic. Însă aceste aspecte țin de un alt subiect și merită valorificat aparte.
Politicile educaționale din ultimii ani, totodată, vorbesc despre faptul că fiecare copil trebuie să poată avea acces la educație de calitate la școala din proximitatea casei.
Acesta a fost și factorul principal în alegerea făcută de noi – am optat pentru școala care este la distanță de mers pe jos, astfel încât copiii să poată merge pe jos, să nu depindă de transport, să nu piardă timp în drum spre și de la școală.
Asta nu înseamnă că nu au contat alte aspecte. Odată realizat primul pas, urmează al doilea – o înțelegere mai bună a calității cadrelor didactice, calitatea predării în această instituție. La ciclul primar am avut o profesoară extraordinară și, respectiv, alegerea pentru al doilea copil a fost mai ușoară – a mers la profesoara surorii mai mari, chiar dacă a mers la 5 ani și 10 luni. Aici factorul-cheie a fost să nu ratăm ocazia de a merge la școala din proximitatea casei și oportunitatea de a avea unul dintre cei mai buni profesori la ciclul primar din țară.
În linii generale, adulții/părinții aleg în funcție de o serie de valori dominante pe care le au. Unii aleg școala prestigioasă, pentru că imaginea lor personală contează mult și, respectiv, asocierea cu o instituție educațională sau alta are o semnificație aparte. Alții aleg pornind de la taxele care se colectează (și aici e important să accentuez taxele informale) – părinții comunică între ei și se știe exact cât costă studiile într-o instituție sau alta. Pentru unii contează să fie cât mai mici aceste taxe, pentru alții cât mai mari (pentru că, potrivit lor, asta ar garanta o calitate mai bună a serviciilor ceea ce nu neapărat este adevărat) … iarăși, toate pornesc de la sistemul de valori și principii pe care le au părinții sau de care aceștea se ghidează.
Desigur, majoritatea părinților caută școli cu predare bună, note medii cât mai mari la BAC, profesori competenți și indulgenți, condiții bune în sălile de clasă, veceuri decente, cantină dotată, activități extracurriculare, participări la competiții naționale/internaționale etc.
Ideal, în viziunea mea, pentru o alegere calitativă, părinții trebuie să aibă acces la date ce țin de:
- Profilul școlilor;
- Performanțele școlare – reușita elevilor de-a lungul anilor, per disciplină, per activități extracurriculare;
- Cadrele didactice – realizări de-a lungul anilor, traseul profesional al cadrului didactic (ar fi bine ca fiecare profesor să aibă un portofoliu online unde părinții să poată accesa lecții video/ secvențe video de la activități), acces la publicațiile realizate de către cadrele didactice;
- Administrația instituțiilor și mecanismele de responsabilizare față de părinți pe care le implementează – cum raportează sau comunică cu părinții, ce metode noi aplică sau care metode persistă în acest sens;
- Resursele instituțiilor – facilități, echipamente, săli, laboratoare, dotări, veceuri (inclusiv la imagini/video). Administrarea resurselor, inclusiv rapoarte financiare anuale;
- Imaginea instituțiilor în comunitatea din care fac parte și cum relaționează cu actorii-cheie din comunitate (agenți economici, bătrâni, factori de decizie, alții)
- Transparența instituțiilor – acces la deciziile luate de consiliul instituțiilor și modul în care părinții și elevii participă în procesele decizionale la nivel de instituție;
- Repozitoriu de reflecții, sugestii, reclamații, opinii ale părinților/elevilor din ultimii trei ani pentru fiecare instituție;
- Planul Strategic de Dezvoltare a Instituției și Planurile Anuale de Acțiuni – care să cuprindă și o parte din cele enumerate mai sus, cu indicatori cantitativi și calitativi, cu ținte și date de referință.
Dacă instituțiile educaționale ar oferi acces la aceste date, ar educa și o pleadă de părinți care să învețe a lua decizii informate nu numai în ceea ce privește școala pentru propriul să copil, dar și alte decizii pe care le iau zi de zi.
Vezi și:
Este copilul tău gata de școală?
Semnele unui bun învățător de clase primare
„Pas cu Pas” – o alternativă educațională pentru copilul tău
Cât de mult implicăm copilul în activitățile extracurriculare
Sursa foto: Veronica Crețu via Facebook
