Primul articol scris acum doi ani pentru platforma media Suntparinte.md avea următorul titlu: „Nu le mai spuneți copiilor că sunt aduși de barză”… și nici găsiți în varză sau procurați de la magazin. Vorbesc despre aceasta cu părinții la ședințele pe care le desfășor atât în instituția unde activez, cât și în afara ei.
Am abordat constant acest subiect, care este actual și acum, din simplul motiv că am simțit reticență, din partea părinților și a unor cadre didactice, de a discuta despre sănătatea reproductivă, un subiect atât de necesar în era tehnologiilor și a accesului nelimitat la informație.
Consider și acum, după doi ani de experiență în cea mai mare instituție de învățământ din orașul Anenii Noi, că „secretele” unei relații armonioase în familia unde cresc unul sau mai mulți copii sunt comunicarea deschisă, respectarea limitelor personale și respectul. Le vorbesc elevilor despre ele în cadrul disciplinelor opționale și ei, ulterior, vin la ședințe individuale și îmi cer ajutorul în dezvoltarea relației sănătoase părinte-copil.
În ultima perioadă, citim în presă despre tot mai multe cazuri în care copiii, adolescenții și tinerii sunt abuzați fizic sau sexual, recurg la suicid sau la alte comportamente periculoase pentru viața lor. Statisticile arată date alarmante, dar ce putem face noi? Cred că este incorect să pasăm responsabilitatea, de fiecare dată, pe guvernare și ministere. Mult mai eficient este ca fiecare dintre noi să intervină la locul său de muncă și în propria familie.
Am discutat despre bullying în cadrul unui training organizat pentru managerii instituțiilor preșcolare din raionul Anenii Noi, eu fiind formatoare națională în acest domeniu, și am ajuns la concluzia că situația se va schimba spre bine, dacă fiecare dintre noi ar utiliza informația obținută în cadrul formărilor continue, inițial – în propria familie, ulterior – la locul de muncă.
Prima activitate de prevenire a situațiilor de risc, în calitate de psihologă școlară, a fost Campania antidrog „Alege viața”, fiind marcată de amploarea problematicii consumului de droguri în rândul tinerilor.
De asemenea, la lecțiile de „Dezvoltare personală”, în clasa a VIII-a, abordăm teme, precum sexualitatea – mod de percepere și comportament adecvat vârstei; comportamentele riscante; infecțiile sexual transmisibile și modul de manifestare; modalitățile de prevenire a riscurilor în adolescență și efectele lor pentru o viitoare viață de familie.
La orele opționale de „Relații armonioase în familie”, în clasele a VIII-a – a IX-a, studiem arta de a comunica în familie; cultura relațiilor armonioase în adolescență; perspectiva de gen în formarea și menținerea relației; inițierea unei relații și cunoașterea reciprocă; rolul consimțământului. Cu regret, acasă, mulți părinți încă evită să discute deschis cu adolescentul/a și îi spun, la 15 ani, că „s-a născut din inimioară”.
Scopul comun al tuturor celor implicați în procesul educațional este crearea unui mediu de învățare sigur, respectuos și cooperant, în care fiecare copil este recunoscut și valorificat pentru ceea ce este, nu pentru mediul din care vine sau statutul social. Rolul părinților în susținerea educației copiilor este de o importanță crucială. Implicarea lor activă, sprijinul emoțional și ghidarea sunt factori esențiali pentru succesul academic și dezvoltarea personală a copiilor.
Ne dorim să schimbăm sistemul educațional, ne dorim să avem elevi care vin la școală cu drag, ne dorim să aibă performanțe, dar așteptăm ca altcineva să facă aceste schimbări, iar noi să beneficiem de rezultatul lor. Această schimbare a actului educațional depinde de fiecare dintre noi. Implicarea noastră în educația copiilor, în calitate de părinte, cadru didactic sau psiholog școlar, ar trebui să aibă loc în conformitate cu evoluția societății.
De cele mai multe ori, părinții nu au timp sau se ascund în spatele acestei sintagme „Școala să facă și să se preocupe de educația lui. Pentru asta l-am dat la școală”. Dacă pentru un părinte acest lucru este ușor de realizat, având acasă 2 sau 3 copii, pentru un profesor lucrurile se complică. În instituția în care activez, își fac studiile circa 1.100 de elevi. Cât de real este ca un singur psiholog școlar să lucreze individual cu fiecare din ei și ulterior cu familia?
Autoare: Aurelia Zlotea,
psihologă la Liceul Teoretic „Mihai Eminescu”, orașul Anenii Noi
