Dragostea, respectul reciproc, înțelegerea, ascultarea și acceptarea. Acestea sunt principiile de bază în familia lui Ion și a Alinei Andronache – o tânără familie care știe să impresioneze prin simplitate, bunătate și înțelepciune.

Își educă cei trei copii în armonie și fără strictețe. Îi învață că banii nu cad din pod, ci trebuie munciți. Le spun să-și iubească aproapele și să aibă grijă de el. Le insuflă că există egalitate între fetițe și băieței.

Andrei este cel mai mare și este numit de către părinți „aristocratul” familiei. Este calculat, gândește matur și îi place să fie totul aranjat. De când a apărut Ioana, mezina familiei, el și-a luat în serios rolul de frate mai mare. Andrei are grijă de ea, o hrănește și o protejează.

Andrei însă nu are nicio influență asupra lui Dumitru, spun zâmbind Alina și Ion. Dumitru este șotiosul și glumețul familiei. El face șotii, glumește, șantajează atunci când vrea să obțină ceva. „Tot ce se numește copilărie se regăsește în Dumitru”, ne-au mărturisit părinții. 

În timp ce Andrei e foarte grijuliu, Dumitru poate să o dea jos pe Ioana din scaunul auto și să-i spună: „Scuze, Ioana, dar și eu vreau să stau aici!”. 🙂  

Dumitru are un prieten de care nu se dezlipește niciodată – pisica Alisa. De fapt, el le-a dat prenume tuturor jucăriilor. Rudele, prietenii și colegii de la grădiniță o cunosc pe Alisa. Dumitru o hrănește, se joacă cu ea și chiar o leagănă.

Ioana este mezina familiei. A venit pe lume cu aproape trei luni în urmă și este cea mai alintată și cea mai liniștită. Ea este fetița tatei. Îi place foarte mult să stea în brațele lui Ion. Datorită faptului că Ioana este atât de liniștită și că Ion își ajută soția în toate, Alina reușește să fie o mămică foarte activă. O ia pe Ioana oriunde merge, chiar și la Parlament. Atunci când rămâne acasă cu tatăl, fetița este liniștită. 

Ion și Alina au pregătit copiii pentru venirea Ioanei, de aceea Andrei și Dumitru erau nerăbdători să-și cunoască surioara.

„Am adunat copiii ca să le spunem vestea cea mare. Când le-am spus că o să aibă o surioară, ei au fost foarte entuziasmați. Andrei venea și îmi dădea să mănânc. Eu îi spuneam că nu vreau, iar el zicea că îi dă Ioanei să mănânce. Când venea de la grădiniță, punea mâna pe burtică și vorbea cu Ioana și atunci ea făcea diferite mișcări în burtă. Fiind mai mic, Dumitru nu a conștientizat din prima faptul că urmează să apară Ioana. La ecografie, am mers toți patru. Medicul ne-a arătat că Ioana stătea cu mânuța întinsă și Dumitru a zis: „Uite, Ioana îmi dă noroc!””, povestește, cu căldură în ochi, Alina.

Pe tot parcursul sarcinii, cei doi soți le-au arătat copiilor filmulețe cum se dezvoltă și crește copilul în burtă. 

„Părinții noștri reacționau negativ. Ne întrebau de ce le arătăm asta. Noi am făcut o mare greșeală când s-a născut Dumitru. Considerând că Andrei este prea mic, avea doar un an și 4 luni, nu i-am explicat toate aceste lucruri. Iar odată cu nașterea lui Dumitru, Andrei s-a îndepărtat, era distant și nu se uita la mine. În cazul Ioanei, din motiv că am explicat totul, ei au fost nerăbdători să se nască surioara. Am filmat momentul când ei fac cunoștință cu ea. Erau foooarte entuziasmați”, a adăugat Alina.

Religia în educația copiilor

Toată lumea îl cunoaște pe Ion în calitate de vlogger ortodox. De aceea, am încercat să aflăm cum se încadrează religia în educația copiilor.

„Îi învățăm pe copii, în primul rând, să-l iubească pe Dumnezeu cu toată inima, cu tot sufletul și să-și iubească aproapele, să-i ofere ajutor. Cu vreo două luni în urmă era o campanie de colectare de jucării pentru copiii din penitenciare și le-am spus băieților și ei au strâns vreo trei pungi mari de jucării. Andrei, de ziua sa, și-a dorit să cumpere la toți copiii din grupa de la grădiniță câte o carte de colorat DoDo, el știind care este scopul acestor jucării și cărți (cumpărând o jucărie sau o carte DoDo – contribui la reabilitarea unui copil abuzat). Asta cred că e religia în educație – înveți să ai grijă de ceilalți din jur și să-l iubești pe Dumnezeu”, a mărturisit Ion.

Dragostea, respectul reciproc, înțelegerea, ascultarea și acceptarea sunt principiile și valorile pe care Alina și Ion încearcă să le promoveze și să le cultive copiilor.

„Vorbim despre ascultare nu în sens că femeia trebuie să asculte de capul familiei, că ea trebuie să se teamă de bărbat. Trebuie să ne ascultăm dorințele și necesitățile. Trebuie să ne ascultăm nevoile”, menționează Ion.

De aceea, în familia Andronache orice decizie este luată împreună. Atunci când părinții vor să meargă undeva sau să cumpere ceva, ei îi întreabă pe copii.

Educația și egalitatea de gen în familia Andronache

„Noi nu suntem ideali și mulți părinți nu ar fi de acord cu modul în care educăm noi copiii”, spune Ion. 

În familia Andronache fiecare membru are anumite obligații, cu excepția Ioanei 🙂 . Copiii sunt implicați în treburile casei: dau cu aspiratorul, spală vesela, pregătesc micul dejun sau fac pizza. Pentru fiecare lucru făcut ei sunt remunerați cu câte un leu. Astfel, părinții spun că își învață copiii să înțeleagă că banii nu se iau din pod, ci trebuie să muncești pentru a-i avea. Din banii adunați, copiii cumpără jucării pentru ei, cadouri la prieteni și fac surprize la părinți. Desigur, Alina și Ion adaugă bani la suma adunată de copii, dar cel mai important este că cei mici sunt foarte bucuroși și entuziasmați că au reușit să cumpere ceva din banii lor. 

Pe lângă asta, egalitatea de gen „stă în capul mesei” în familia Andronache. Ion și Alina spun că nu au făcut niciodată diferența între jucării pentru fete și jucării pentru băieți.

„Aceasta este o mare greșeală, deoarece reprezintă o educație discriminatorie și stereotipizată. În magazinele de jucării sunt rafturi pentru fete și pentru băieți. Pentru fete sunt mașini de spălat, bebeluși, seturi de bucătării, legume și fructe, iar pentru băieți sunt mașini, constructoare, seturi de instrumente. Noi nu ținem cont de acest lucru. Dacă copiii își doresc vreo jucărie, noi o cumpărăm, indiferent pentru cine este. Noi nu facem această diferență, dar când merg la grădiniță, la joacă, li se spune cu totul altceva și ei vin acasă nedumeriți. Noi încercăm să le spunem că tot ce pot face fetele pot face și băieții”, a precizat Alina.

Într-o zi, Andrei a venit acasă și a spus că fetele nu pot să conducă mașina. Subiectul a fost dezbătut o jumătate de zi în familie, ca într-un final Andrei să ajungă la concluzia: „Femeile conduc, dar sunt foarte puține”. 

Andrei a avut o perioadă când îi plăceau seturile pentru medicină care erau de culoare roz și mereu era întrebat de ce se joacă cu jucării pentru fetițe.

Un alt caz s-a întâmplat cu Dumitru, care adoră poneii.

„Le cumpăr jucării atunci când fac ceva prin casă. Într-o zi am mers cu Dumitru la magazin să-i cumpăr un ponei. Ne-am apropiat de raft, am găsit poneii care erau într-un ambalaj roz, Dumitru a luat unul în mână și am mers la casă. Vânzătoarea îl întreabă: „Cum, tu te joci cu jucării pentru fetițe?”. Și Dumitru i-a răspuns: „Nu este pentru fetițe, e pentru mine””, își amintește Ion.

„Unde este frică, nu este dragoste”

Ca orice copil, Andrei și Dumitru sunt câteodată capricioși, însă aceste situații sunt depășite cu mult calm și înțelepciune de către Alina și Ion. 

Dacă copilul este iritat, înseamnă că ori nu a dormit cum trebuie, ori este flămând, ori s-a întâmplat altceva. Copilul nu are un bagaj mare de cuvinte și nici abilități de a-și exprima toate sentimentele, de aceea mai face nazuri. Însă asta nu este un motiv să strigi la copil sau să-l pedepsești. Unde este frică, nu este dragoste. Dacă copilul are frică de părinte, se rupe relația. Copilul crește, dar va avea frică de părinte”, a menționat Alina.

Soții Andronache reacționează calm la capriciile copiilor. Au fost momente când Andrei se așeza pe asfalt și făcea capricii, iar Alina mergea mai departe fără să-i acorde atenție. Cea mai mare problemă însă, spun Alina și Ion, este faptul că în Moldova toată lumea știe cum trebuie să-ți educi copilul.

Unii părinți le-au făcut observație, iar alții i-au privit urât atunci când copilul stătea pe asfalt, când soții Andronache își acopereau copiii cu nisip la terenul de joc sau când nu o înfofoleau pe Ioana la o temperatură de 35℃.

„Îmbrăcăm copiii așa cum ne îmbrăcăm și noi. De asemenea, ne educăm copiii cum credem noi că este mai bine. Nu suntem foarte stricți cu ei, căci, atunci când ești sever, copiii cresc stereotipizați, cresc cu frica de a vorbi și de a-și spune viziunile și opiniile”, spune Ion.

Ion și Alina nu le țin morală copiilor și, spun ei, cea mai bună învățătură este atunci când cei mici conștientizează singuri unde și ce au greșit.

Astfel, în fiecare seară le spun povești celor mici. Copiii au două personaje preferate, Jony și Maia, care au fost inventate, și în fiecare seară părinții pun imaginația în mișcare și le spun copiilor povești educative din care ei singuri pot să tragă propriile concluzii.

Educația și disciplina nu înseamnă frică și bătaie, ci dragoste și înțelegere!

Fotografiile au fost realizate de Ana Gurdiș

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.