Le-au devenit părinți și cei mai buni prieteni. Vorbim despre soții Bubulici dintr-un sat din raionul Drochia, care au primit în casa lor șapte copii rămași fără grija părintească.

„Mămica și tăticul” – așa îi numesc pe soții Bubulici cei șapte copii care și-au găsit refugiu și fericirea în casa lor. Povestea lor comună a început acum cinci ani. După ce au crescut trei copii biologici, soții Bubulici au decis să aducă în casa lor un copil rămas orfan. Însă, în loc de unul, au adus acasă cinci deodată.

Așa soții Bubulici au ajuns să aibă o casă de copii de tip familial. „Întotdeauna ne-am gândit să luăm un copil acasă. Cred că fiecare om își are menirea sa pe Pământ. Cred că Dumnezeu ne-a pus în inimă acest gând și nu puteam să fim indiferenți față de copilașii orfani. Copilul este cel mai sfânt lucru care există”, ne-a mărturisit Lidia Bubulici.

(Pentru a nu divulga identitatea copiilor, prenumele au fost modificate, iar fețele – blurate).

_dsc6849Ionela, Cristian şi Lilian sunt frați. Mama lor biologică a fost lipsită de drepturile părintești, iar cei trei frați se aflau în orfelinat de mai bine de trei ani, deoarece nimeni nu dorea să adopte concomitent trei copii. Când au aflat despre povestea lor, cei doi soți au hotărât să îi ia pe toți trei acasă.

_dsc7450

„În familia Bubulici mă simt foarte bine. Îi mulțumesc mult lui Dumnezeu că le-a dat mămicăi și lui tăticu așa gând frumos și că le-a arătat că anume pe noi să ne ia. Îi iubesc foarte mult”, a povestit Ionela.

_dsc7299

Tot atunci, în familia Bubulici și-au găsit loc alți doi frați: Mariana și Vasile. Cei doi au avut o copilărie despre care unii ar spune că este un scenariu dintr-un film de groază. Tatăl lor consuma băuturi alcoolice şi îi bătea crunt şi pe copii, şi pe mama lor, care, în cele din urmă, a decedat. Când a ajuns la orfelinat, cea mai mare dorință a Marianei era să moară. Ea se ruga: „Doamne, vreau să mor. Trimite-mi pe cineva să mă omoare. Cât de fericită aş fi”. Doar dragostea pentru fratele mai mic o mai ținea în viață.

_dsc7013

Acum, Mariana este fericită, are planuri mari de viitor și spune că și-a dorit dintotdeauna să aibă o familie.

„Nu mă puteam împăca cu gândul că sunt la casa de copii și că eu și cu fratele meu suntem copiii nimănui. Ne doream să avem și noi un tată și o mamă cum au toți copiii. Am așteptat foarte mult această clipă”, ne-a spus Mariana.

_dsc6881

La doi ani distanță, familia s-a mărit cu un membru – Mihai. Lidia își amintește că, atunci când Mihai a venit la ei, a mers în bucătărie să-i aducă ceva să mănânce, iar când s-a întors el lingea masa și i-a zis: „Masa ta este atât de dulce. Acasă, când nu aveam ce mânca, tot lingeam masa, dar nu era așa de dulce”.

_dsc6959

Mezina familiei este Anișoara, o ștrengăriță de patru ani, care a venit acum o lună în casa celor doi soți. Mama Anișoarei a decedat, iar concubinul acesteia o creștea în condiții greu de imaginat. Când a ajuns în familia Bubulici, fetița nu dorea nici să mănânce, nici să vorbească, fiind vorbitoare de limbă rusă. Acum ea știe să vorbească în limba română, spune poezii și colinde. Dar, cel mai important, ea zâmbește și simte că este iubită.

Anișoara ne-a mărturisit că îi place foarte mult unde se află acum și că nu dorește să se întoarcă de unde a venit.

_dsc6772

Marin Bubulici susține că au devenit atât de apropiați, încât cei șapte copii parcă ar fi copiii lor biologici. „Noi ne-am obișnuit. Parcă așa și trebuie să fie și nu facem nicio diferență”.

Educația, bunătatea și dragostea – pe primul loc

_dsc7213

În familia Bubulici, o mare atenție este acordată educației. Mama povestește că, atunci când copiii erau la orfelinat, ei erau ignorați și aveau note foarte mici. „La școală nimeni nu le atrăgea atenție. Copiii sufereau mult. Când i-am adus acasă, am zis ca o să punem accent pe studii, căci studiile sunt un lucru important în viață, ajută persoana să se dezvolte și să se simtă parte din societate”.

_dsc6863

Cei doi soți își amintesc că, atunci când a luat copiii de la orfelinat, educatorii de acolo le-au zis: „Vă spunem din start că din ei oameni nu mai faceți”.

_dsc6988

Totuși, părinții au reușit să demonstreze contrariul. Copiii au note bune și cunosc ce înseamnă respectul și bunele maniere. Mama Lidia spune că fiecare copil poate deveni om mare, doar trebuie să-ți deschizi sufletul: „Trebuie să găsești cheița sufletului lor, să îi încurajezi și în fiecare zi să le spui că ei sunt cei mai buni, că ei merită tot ce este mai bun. Îi învățăm să facă bine și să fie darnici, căci dragostea este o forță”.

_dsc7104

De la mic la mare, toți membrii familiei Bubulici joacă șah și dame. Tatăl Marin, care este campion la șah, i-a învățat și pe cei mici acest joc care a devenit una dintre ocupațiile preferate în serile de iarnă.

Viața într-o familie numeroasă

Ca lucrurile să meargă strună într-o familie numeroasă, este nevoie ca fiecare membru să aibă responsabilități. Soții au împărțit responsabilitățile după vârsta fiecărui copil.

_dsc7553

_dsc7041

Fetele sunt de mare ajutor în casă. Ele o ajută pe mama la pregătirea bucatelor, la aranjatul mesei și la curățenia prin casă.

_dsc7373

În schimb, băieții au grijă ca animalele și păsările de afară să mănânce la timp.

Familia Bubulici are o văcuță, laptele căreia este băut cu plăcere de cei nouă membri ai familiei.

_dsc7367

_dsc7397

Vasile are grijă de găinușe.

_dsc7407

Mihai hrănește nutriile.

_dsc7350

Iar Cristian aduce lemne ca tata să facă focul în sobă.

_dsc7412

_dsc7571Și animalele simt dragostea celor mai mici membri ai familiei Bubulici.

Cei șapte copii se află în plasament la casa de copii de tip familial, care reprezintă o instituţie creată în baza unei familii complete. Lunar, statul oferă câte 650 de lei pentru fiecare copil și un salariu de 2.000 de lei pentru mamă.

Fotografiile au fost realizate de Gabriel Encev

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.