Skip to content Skip to footer

Probabil, nu te-ai gândit la asta. Ce problemă poate ascunde refuzul copilului de a merge la școală

Cu siguranță, mulți dintre părinți s-au confruntat nu o singură dată cu refuzul copiilor de a merge la școală. Aceștia vor să rămână acasă, invocând tot felul de motive. Dacă copilul tău refuză sistematic să meargă la școală, ar trebui să îți pui un semn de întrebare și să analizezi situația, întrucât poate fi vorba despre o problemă care ți-a scăpat. 

Scoate în evidență posibilitățile pe care i le oferă școala 

Nu folosi niciodată argumentul „Trebuie să mergi la școală. Am mers eu, a mers și bunica etc.”. Zinaida Soroceanu, specialistă în educația copiilor și învățarea eficientă, susține că această metodă de motivare a copilului este greșită. Este demonstrat faptul că un „trebuie” neargumentat echivalează cu refuz ulterior nu doar în cazul copiilor. Corect ar fi să îi „trezești” sistemul de motivare interior. Cum ai putea s-o faci?

Trebuie să fii tot timpul pe fir pentru a înregistra tot ce reprezintă interes pentru copilul tău. Având în mânecă lucruri/chestii care cu adevărat și le dorește, puteți pune în discuție împreună posibilitățile de a le primi sau de a le realiza. Ar fi foarte bine să îi oferi o imagine reală a lucrurilor. De exemplu:

– Când o să mai cresc, mi-ar plăcea să devin actor.

– Bine, hai să vedem cum putem să realizăm acest lucru. Care sunt cunoștințele și abilitățile de care ai nevoie, ca să poți fi un bun actor? Să vedem, unde ai putea să primești/antrenezi acestea? Poți s-o faci fără a merge la școală, să înveți, să muncești? Bine, hai să o facem. Sunt aici ca să te ajut să reușești ce ți-ai propus.

Obții acordul lui și îți rămâne doar să ai grijă să ajungă până la punctul final. Atunci când el ia decizia și înțelege pentru ce are nevoie de anumite lucruri, nu mai trebuie să intervină stimularea/motivarea din exterior.

Fii atent(ă) să îi ții mereu „aprinsă” dorința de a învăța. Atunci când din nou apare refuzul, reamintește-i scopul pe care vrea să-l obțină și încurajează-l să nu cedeze. Important este să îi arăți calea pentru atingerea scopului, școala fiind un element din acest proces pe care trebuie să îl parcurgă. Atenție! Nu crea impresii greșite și exagerate despre școală. Pregătește-ți copilul să treacă peste provocări și nu-i spune că școala e un loc perfect.

În plus, este important ca și părinții să înțeleagă de ce copiii merg la școală. Fiind la școală, copilul nu doar obține cunoștințe, ci și învață să se descurce în viață, deprinde abilități și învață cum să interacționeze cu cei din jur (colegi, prieteni, învățători).

Află motivul refuzului

Există mai multe motive pentru care copilul refuză să meargă la școală. De exemplu, ceva îl sperie sau îl supără. În cazul dat, există posibilitatea că copilul evită situațiile care îi provoacă anxietate (profesorii îl tachinează, cineva dintre colegi l-a jignit, copilul este mereu stresat), fapt care trebuie verificat și ținut în vizor. Învață-l să-ți destăinuie ceea ce îl deranjează și îl macină. Fii destul de receptiv și fără reacții exagerate, pentru ca școlarul să se simtă în siguranță când o face.

Totuși, de regulă, faptul că el nu se simte prea „șmecher” la școală îl face să vrea să stea cât mai departe de școală. Asta înseamnă că el nu a înțeles anumite cuvinte/expresii la lecție și îi par dificile sarcinile, nu poate să le perceapă, se simte prost, prin urmare refuză să meargă la lecțiile la care nu se descurcă. Deseori, acest lucru se manifestă astfel: își critică profesorii (printre altele, profesorii cei mai criticați sunt acei care predau disciplinele cel mai puțin înțelese), nu vor să-și facă temele la o anumită disciplină (manualul și caietele la acest obiect sunt cel mai puțin îngrijite). Dacă să lăsăm lucrurile să decurgă de la sine, în speranța că ele se vor rezolva, ajungem la o insuficiență majoră la disciplina în cauză.

Cum am putea să-l ajutăm la acest capitol și, în general, cum am putea să-l ajutăm la teme? În primul rând, explică-i de ce e importantă disciplina X și vinde-i obiectul (de ex.: dacă vei învăța fizica, vei ști cum să-ți construiești casa, astfel încât să nu fie lovită de fulger; dacă vei învăța matematica, vei ști ce rest trebuie să-ți dea vânzătoarea sau cum să nu fii păcălit atunci când vei achita impozite). Doar atunci când copilul decide de sine stătător că vrea să studieze, el poate învăța fără stimuli/motivație externă. Doar după, verifică ce neclarități are copilul la subiectul datNu sta lângă el, nu face temele pentru acasă în locul lui, ci doar ajută-l să înțeleagă conceptual termenii/cuvintele-cheie și condițiile problemei/exercițiului. Spune-i să îți relateze ce a înțeles și să folosească acești termeni în context, pentru a te asigura că i-a înțeles.

Zinaida Soroceanu vă prezintă trei legi care trebuie respectate, pentru ca școlarul să se descurce la școală:

  • Verifică dacă înțelege cuvintele, itemii, textul.
  • Arată-i ce învață, permite-i să primească informația prin sistemul lui de percepție, prin propria experiență, nu doar prin cele spuse. Contactul cu obiectul în sine va contribui la memorizarea tuturor caracteristicilor acelui obiect. De exemplu, a învățat despre copaci, mergeți afară și analizați copacii din toate punctele de vedere, permite-i să pună mâna pe copac, să-l miroase etc. Doar atunci când nu ai acces la acele lucruri apelează la imagini foto/video, desene, schițe, scheme.
  • Nu-i permite să treacă peste materialul pe care nu l-a înțeles. Aceste goluri le vei resimți pe parcurs, inclusiv la capitolul note. Cel mai important indicator la acest capitol care trebuie urmărit – copilul înțelege cu ușurință tema/materialul nou. Dacă acest lucru nu se întâmplă, materialul anterior, cu siguranță, nu a fost înțeles conceptual sau sunt momente neclare. După ce a trecut la o altă temă, verifică informațiile anterioare.

Doar așa îl vei învăța să nu tocească, dar să asimileze totalmente informația și s-o facă firească lui. 

Cum poți să-ți dai seama dacă un termen/cuvânt-cheie a fost înțeles sau nu? În acest caz îți vine în ajutor scala cunoașterii:

  • Știe că știe – cel mai înalt punct al acestei scale. Atunci când copilului îi este adresată o întrebare, el răspunde imediat, sigur, fără a pune la dubii răspunsul său.
  • Știe că nu știe. Copilul este conștient că nu știe răspunsul și doar urmează să se informeze.
  • Nu știe că nu știe. Parametrii acestui punct urmează a fi momentele care nu sunt menționate mai sus. Spune că știe, dar nu poate explica, face presupuneri în încercarea de a demonstra că știe, are nevoie de timp pentru a-și aduce aminte, oferă explicații greșite sau incorecte etc. Dacă ați observat aceste manifestări, e cazul să verificați ce anume nu a înțeles.

Ideea de bază este că nu există copii proști, sunt doar copii care, la rândul lor, au rămas cu multe neclarități, ceea ce le încurcă să se descurce. Copilul are nevoie de încrederea noastră, de sprijinul nostru, de consecvența acțiunilor noastre, ca să-l ajutăm să-și obțină scopul, să fie mereu conectat cu acel rezultat mult dorit. E foarte important să-l ajutăm să-și formeze sistemul interior de motivare.

Informațiile au fost prezentate în cadrul Atelierului „La școală fără stres. Cum?”. Următorul workshop, cu denumirea „Atenție, persoane toxice! Ce e de făcut?” se va desfășura pe data de 4 noiembrie. Vei afla cum să identifici persoanele toxice, cum să faci față suprimării și despre modurile în care să ripostezi fără ca să provoci situații de conflict.

Avertizare! Preluarea conținutului, fără a cita sursa, dăunează grav imaginii instituției dvs. Puteți prelua în limita a 500 de caractere, dar să citați sursa cu link activ. Conținutul poate fi preluat integral doar cu permisiunea redacției Suntparinte.md.

Adresa: str. Alexei Mateevici, 46/1, Chișinău, Republica Moldova
Număr de contact: 068 294 424

CMT © 2024. Toate drepturile rezervate.