Apariția copilului schimbă viața unui cuplu la 180 de grade. De cele mai multe ori, în spațiul public apar informații despre cum se simt tinerele mame și ce experiențe au avut. Când vrem să aflăm despre experiențele taților, situația e diferită. Foarte rar găsim materiale despre trăirile lor și emoțiile pe care le trăiesc în calitate de părinți.
Am decis să vobim cu patru tați din Moldova despre momentele frumoase din viața de părinte, fricile pe care le are un tată, precum și despre implicarea lor în treburile casnice și importanța unui model sănătos în viața copiilor.
Sergiu Musteață: „În familia noastră este o normă ca tata să spele copiii, să-i îmbrace sau să le pregătească micul dejun. Făcând asta, eu sunt conștient că ofer un exemplu băiatului meu cum să crească un adult și un viitor tată responsabil”.
Sergiu a devenit tată la 26 de ani. La 5 luni după ce a devenit tată pentru prima dată, el a aflat că soția sa, Anna, este din nou însărcinată. Noutatea a fost un șoc pentru el, dar nici nu a constituit un motiv ca să nu-și ia în serios rolul de tată. Viața de părinte a venit cu multe lecții și provocări care l-au făcut dintr-un om bun într-unul și mai bun pentru copiii lui, susține el.
„Îmi amintesc cu nostalgie de momentele în care mi-am ținut ambii copii pe piept, în timp ce soția era în sala de operație, după cezariană. Sunt cu adevărat cele mai memorabile momente, despre care le povestesc adesea copiilor”.
Cea mai importantă lecție pe care a învățat-o de când a devenit tată a fost că trebuie să aibă mai multă răbdare și să dea tot ce are mai bun din el, ca să educe caractere puternice.
„Părinte nu înseamnă doar să dai naștere copiilor. Viața de părinte înseamnă, în primul rând, responsabilitate și grijă. De asemenea, aceasta înseamnă renunțarea la sine și, de multe ori, la timpul tău liber”.
Sergiu spune că îi este dificil să acorde copiilor atenția de care au nevoie. Viața are un ritm atât de accelerat, încât nu reușește să petreacă timp util cu ei, timp în care ar putea să-i învețe cum să fie mai buni, mai siguri de forțele proprii, ca să crească Oameni.
Tânărul tată încurajează bărbații să se implice în educarea și îngrijirea copiilor chiar din primele zile după naștere, mama având atunci cea mai mare nevoie de ajutor și odihnă. Ca să împărtășească publicului larg experiența de tată, Sergiu a fondat blogul „Sunt Tată”, platformă pe care scrie despre activitățile organizate împreună cu copiii, trăirile unui părinte și alte momente interesante legate de parenting.
Dumitru Comerzan: „Ne-a rămas acest model că mama are grijă de copii, iar tatăl – de veniturile familiei. Timpurile au evoluat, regulile și oportunitățile – la fel”.
Dumitru este tată a trei copii și unul dintre puținii bărbați care au decis să-și împărtășească experiența de părinte în cadrul unor ateliere pentru tați. Motivul pentru care a făcut-o a fost faptul că „s-a simțit discriminat”.
„Cursuri pentru mame, emisiuni despre mame, publicitate doar cu mame etc. Cum promovăm implicarea taților, dacă, din start, prin toate metodele, îi excludem pe tați din parenting? Și eu, în calitate de tată, am nevoie de informație. Vreau să cunosc ce mă așteaptă sau cum să procedez cu copilul pentru a nu-i face rău.
Dumitru spune că viața de părinte poate fi diferită, reieșind din percepțiile și atitudinea fiecăruia. Dar cel mai important este ca părinții să înțeleagă că copiii nu sunt proprietatea lor și nici nu le sunt datori pentru că le-au dat viață.
„Nu este corect să depășim unele eșecuri impunând copiii să facă ce le cerem. Ceea ce putem face este să învățăm copilul cum funcționează lumea, ce e bine și ce e rău. Putem să-i arătăm prin exemplul nostru și să-i cultivăm calități utile, pentru ca el să fie sigur de sine, să poată face o alegere și să se afirme”.
Familia Comerzan are un jurnal unde se regăsesc înscrieri despre familie și despre cele mai memorabile momente, iar fiecare fotografie are o poveste.
„Soția mea și-a dorit mereu să se dezvolte profesional și eu o susțin. Au fost momente când trebuia să-mi asum grija pentru copii. După o deplasare, împreună cu copiii, am întâlnit soția la aeroport. Dorul a durat 5 minute, apoi toți trei au revenit la mine și povesteau ce au făcut la școală: „Tata, dar știi…”, Tata, hai să-ți spunem…”, „Tata, dar ce facem deseară?”. Atunci mi-am spus: „Am reușit ca părinte, ca tată”. Deși nu se vorbește, duc părinții undeva o bătălie ascunsă pentru atenția copiilor. Și atunci eu am câștigat bătălia. Am reușit, în lipsa mamei, să le asigur copiilor acele emoții pozitive, pentru ca ei să treacă mai ușor peste despărțire”.
Odată cu apariția copiilor, în unele cazuri, viața de cuplu trece pe al doilea plan – lucru care este greșit, menționează tânărul părinte. El susține că menținerea armoniei într-un cuplu este o misiune la fel de importantă ca grija față de copil.
„Viața de cuplu, timpul în doi, personalitatea proprie sunt greu de menținut în primele perioade parentale. Sunt adeptul teoriei că, oricât de importantă ar fi dedicarea pentru copil, este necesar să-ți păstrezi acel spațiu personal sau de cuplu. Un copil este fericit atunci când părintele se simte bine cu el însuși, când părinții se iubesc și se respectă, când în casă este pace”.
Totuși, Dumitru spune că nimic nu se compară cu trăirile și neputința atunci când copiii sunt bolnavi. „De la un simplu strănut și până la situații mai complicate, sentimentele de frică, vinovăție, milă și ură îți iau ani din viață”.
Tudor Ceban sau „Tăticul modern”: „Să fii părinte e o mare oportunitate pentru a evolua și a deveni mai bun, pentru a fi un exemplu pentru copilul tău”
Prin lansarea blogului „Tăticul Modern”, Tudor spune că și-a propus să promoveze cât mai mult implicarea taților în creșterea și educarea copiilor și să-i facă să conștientizeze cât de mare e impactul pe care îl au ei asupra celor mici.
Viața de părinte este interesantă prin faptul că fiecare zi e deosebită, fiecare zi e interesantă și plină de provocări. Cel mai memorabil moment din viața de părinte este legat de asistarea la naștere, povestește el:
„Asistarea la naștere a copiilor mei și conștientizarea că pot aduce o viață nouă în această lume, că îi pot ajuta să crească și să fie fericiți au fost cele mai importante momente. Am avut emoții mixte și confuze, greu de exprimat în simple cuvinte: și fericire, și frică, și împlinire, și responsabilitate, dar apoi conștientizezi că totul va fi bine și ai să te descurci minunat, pentru că ești cel mai bun tătic pentru copiii tăi”.
Totuși, parentingul are și cealaltă parte a monedei. Niciun părinte nu poate scăpa de fricile legate de copii și nici nu poate evita unele șocuri care vin odată cu noul rol.
„Cel mai mare șoc l-am avut în ziua în care fiul mai mare mi-a spus: „Tata, eu văd că tu ești un pic iritat, hai fă, te rog, o pauză și revenim mai târziu…”. Asemenea momente te fac să înțelegi că ceea ce faci este bine, dar și că ești foarte bine monitorizat de copiii tăi. Tot ce faci și spui va fi într-o zi utilizat împotriva ta sau în avantajul tău. Deci, ai grijă cum te exprimi și cum te comporți cu ei”.
Păstrarea intactă a personalității și capacității copilului de a se bucura mereu de viață, fără anumite condiții și fără așteptări, este cel mai dificil lucru, spune Tudor.
„Psihologia și confortul emoțional al copilului pot fi foarte ușor influențate de noi, părinții. Copiii pot fi (și ar trebui să fie) educați și disciplinați prin metode blânde și prin multă iubire, fără pedepse, recompense sau ton ridicat”.
În condițiile în care lumea trăiește într-un ritm alert, implicarea egală a părinților în educarea și viața copiilor este tot mai dificilă. Important este ca timpul acordat copiilor, chiar dacă uneori nu este destul, să fie unul calitativ.
„Implicarea părinților e primordială pentru copil, dar mai presus de atât e important ca ea să fie una calitativă, și nu cantitativă. Dacă un tătic (sau o mămică) poate petrece doar 15 minute cu copilul său, implicându-se la maximum, e perfect și nu e cu nimic mai prejos decât cel (cea) care stă în concediu de îngrijire a copilului. În mod ideal, fiecare familie ar trebui să-și stabilească modelul său de implicare în creșterea celor mici. Însă atât timp cât ambii părinți sunt fericiți cu regimul ales, atunci și copiii vor fi fericiți și vor crește într-un mediu potrivit pentru buna lor dezvoltare”.
Mihai Burciu: „Eram într-atât de pregătit psihologic să devin tată, încât eram convins că rolul de tată nu este cu nimic deosebit de cel de mamă”
De tânăr, Mihai și-a dorit să devină tată. Nașterea copilului a venit la pachet, pentru Mihai, și cu multă responsabilitate.
„Multă responsabilitate, detaliată în atenție sporită, sper că nu exagerată, afecțiune, dorință de a fi mai repede acasă ca să-l văd, să-l legăn, să-l hrănesc, să fac tot ce mă pricep legat de copil și de gospodărie”.
Cel mai memorabil moment a fost acel când l-a văzut pentru prima dată pe Carol.
„Soția a născut prin cezariană, iar eu am fost privilegiatul ca puiul nostru să-mi fie încredințat mie spre încălzire. La scurt timp după naștere, moașele mi l-au întins cu drag pe pieptul meu. Aceste clipe rămân memorabile și m-au marcat pozitiv pentru toată viața”.
Poate din motiv că copilul este încă prea mic, Mihai spune că nu a avut parte de șoc în adevăratul sens al cuvântului. Mai mult le caracterizează ca mici stări de frică, când a rămas, de exemplu, singur cu copilul.
„În timp ce îl hrăneam, el își menținea respirația, iar eu credeam că poate se îneacă. În acel moment m-au trecut toți fiorii din lume”.
Lucruri dificile sau imposibile nu există atunci când ești pregătit și înțelegi cât de important și responsabil este rolul de părinte.
„Au fost zile și nopți în primele săptămâni în care nu mai știam când e zi și când e noapte, de la atâta lipsă de somn. Probabil, atunci am învățat că nu există oboseală, nu există „nu pot” și „nu vreau”, atât timp cât este cineva mai important decât orice moft al nostru”.
Implicarea în viața copilului, cu responsabilitate maximă, te va face un exemplu pozitiv pentru copilul tău, spune Mihai.
„Rolul meu în viața copilului este egal cu cel al mamei. Mama nu este obligată să facă lucruri și sarcini pentru că, undeva, în cutia cu tradiții și mituri, i s-ar atribui femeii”.
Astfel, Mihai mărturisește că se implică în toate treburile casnice, indiferent care sunt acestea: spălatul și călcatul hainelor, schimbatul scutecelor, plimbările în aer liber, legănatul și vegherea bebelușului noaptea.
„Recomand taților să coboare din podul orgoliilor și să facă totul pentru copiii lor. Mama nu este cu nimic mai recomandată de a face lucruri pe care și noi le putem face la fel de bine”.
Acest material este realizat de suntparinte.md, cu suportul Fundației Est-Europene, din resursele financiare acordate de Fundația OAK. Opiniile exprimate aparţin autorilor şi nu reflectă neapărat punctul de vedere al Fundației Est-Europene sau al Fundației OAK.
