De la o anumită vârstă, cei mici încep să spună minciuni, iar unii părinții nu știu cum să reacționeze în asemenea cazuri. Ana Niculaeș, psiholog la Centrul de Asistență Psihologică „Consuela”, susține că, deseori, copiii spun minciuni pentru a se apăra de o eventuală pedeapsă.
„Mai degrabă, minciuna este un indicator al relațiilor dintre copil-părinte, prin prisma pedepselor pe care părinții le aplică. De multe ori, copilul minte atunci când a avut un comportament pentru care ar putea fi pedepsit. El vede minciuna ca pe un colac de salvare și recurge la această modalitate pentru a se apăra”, susține Ana Niculaeș.
Totodată, copilul poate spune minciuni din alt motiv – el este conștient că ceea ce a făcut e greșit și nu dorește să piardă aprecierea părinților.
În aceste cazuri, părinții nu trebuie să se alarmeze, ci să se gândească dacă, prin pedepsele pe care le aplică sau modul în care interacționează cu cei mici, încurajează copiii să spună minciuni. Mai mult, în niciun caz părinții nu trebuie să manifeste furie sau să abuzeze fizic copilul, deoarece asta ar putea agrava situația. Dacă părintele strigă la copil și-i spune că este mincinos, se creează o prăpastie emoțională care îl distanțează pe copil de părinte, iar relația lor devine una tensionată.
De multe ori, părinții se întristează atunci când văd că cel mic spune minciuni, deoarece minciuna este un element social neacceptat. În momentul în care părintele încearcă să apropie copilul, să fie la nivelul lui și să-i zică: „Văd că tu nu-mi spui adevărul. Probabil, îți este frică de ceva. Spune-mi de ce îți este teamă”, copilul o să spună că se teme să fie pedepsit. De aceea, este foarte important ca împreună să fie identificat motivul care l-a încurajat pe copil să spună minciuni. Astfel, va fi deschis un canal de comunicare dintre părinte și copil, care îl va convinge pe copil că părintele nu-i este dușman.
Mai mult, prin comunicare, părintele poate să-i spună celui mic care sunt riscurile și consecințele dacă acesta va spune minciuni, și anume că nu va fi luat în serios de către cei din jur.
Cum să identifici neadevărul
Copiii sunt inocenți și vulnerabili. De aceea, este suficient să-i întrebi dacă ei mint și limbajul nonverbal, care este mai veridic și autentic, poate să-i dea de gol. De exemplu, atunci când copilul minte, poate să facă următoarele gesturi:
- să pună mâna la gură;
- să nu privească în ochi;
- să nu clipească din ochi;
- să clipească din ochi prea des.
Este necesar ca părintele să comunice copilului că înțelege când el spune minciuni și să încerce să-l motiveze să zică adevărul. Asta se poate întâmpla atunci când cel mic observă elementul de relație cu părintele său. În acest caz, el devine mai vulnerabil și „se deschide”.
Ana Niculaeș îndeamnă părinții să încurajeze copiii să spună adevărul – promovând asta ca pe o valoare.
Cel mai important: Copilul trebuie să vadă un exemplu în părinții săi!
