Copiii care cresc și sunt educați în instituții rezidențiale se aleg cu sechele emoționale ireversibile la maturitate. Instituționalizarea lasă efecte negative asupra dezvoltării creierului, a comportamentului și lipsește minorul de posibilitatea de a obține abilități sociale, cognitive şi emoționale.
Drept consecințe, în cazul copiilor separați de părinți, riscul apariției tulburărilor psihosociale grave și de comportament este mult mai mare decât în cazul celor crescuți în familii, concluzionează datele Studiului „Bucharest Early Intervention Project” (BEIP), în traducere „Proiectul privind Intervenția Timpurie București”, realizat de un grup de cercetători americani în domeniul sănătății mintale, desfășurat în perioada 2000-2002, în România.
Pentru a crește nivelul de conștientizare asupra daunelor pe care le aduce instituționalizarea, precum și necesitatea încadrării acestor copii în familii, autorii cercetării BEIP au participat la conferința internațională cu genericul „Protecția și îngrijirea copiilor în contextul Agendei de Asociere Republica Moldova-Uniunea Europeană”.
În prezentarea sa, Charles A. Nelson III, profesor de pediatrie și neuroștiință, profesor de psihologie la Departamentul de Psihiatrie de la Harvard Medical School și profesor de educație la Harvard Graduate School of Education, a accentuat riscul major al instituționalizării asupra copiilor de vârstă mică:
„Suntem suma genelor primite de la părinți și a experiențelor pe care le trăim. În perioadele vieții, numite „sensibile” sau „critice”, mediul în care ne dezvoltăm și îngrijirea de calitate lasă o amprentă adâncă asupra creierului. Dacă un copil nu primește stimulii necesari la vârsta potrivită, aceștia sunt greu de suplinit mai târziu. În instituțiile rezidențiale, încă de la vârste mici, copiii sunt lipsiți de afecțiune și au parte de neglijență, experiență cu efecte dăunătoare pe termen lung. Traiul în instituții îi predispune la o întârziere semnificativă în ceea ce privește coeficientul de inteligență. Este o problemă veche pentru care avem nevoie de soluții noi”.
Rezultatele cercetării americane a scos în evidență că, în special în cazul copiilor de până la 24 de luni, plasarea în familii remediază parțial deficitele de IQ. Recuperarea acestor copii este îmbunătățită prin:
- plasamentul în familii de asistenți parentali susținuți de autorități;
- o calitate cât mai bună a îngrijirii copilului;
- stabilitatea plasamentelor de-a lungul timpului aflării copilului în familia de asistenți parentali.
„La plasarea copiilor în medii familiale, se observă schimbări pozitive chiar și în cazul copiilor de la 15 ani în sus. Important este ca asistentul parental să fie stabil, pregătit și disponibil emoțional. Această persoană investește emoții și timp, susține copilul de parcă ar fi al ei. Atașarea emoțională este binevenită, deoarece copilul poate păstra legătura cu asistenții parentali și după încetarea plasamentului. Pentru copil, noile condiții nu sunt doar spații sigure, sunt relații primare de îngrijire”, a declarat Charles Zeanah, profesor de psihiatrie și pediatrie, Școala de Medicină a Universității Tulane din Statele Unite.
Republica Moldova a pășit pe calea dezinstituționalizării acum 28 de ani, cu susținerea UNICEF. În acea perioadă, în instituțiile rezidențiale din R. Moldova, se aflau 20 de mii de copii separați de părinți, cu necesități speciale, care locuiau în condiții precare și nu aveau parte de îngrijire medicală sau hrană de calitate.
În prezent, în instituțiile rezidențiale din Republica Moldova sunt circa 700 de copii, 58% dintre ei au vârsta de până la 6 ani, mai mult de 1/3 sunt copii cu dizabilități, iar peste 2 treimi au dizabilități severe și nevoi complexe de îngrijire. În risc de separare de familie se aflau 1 din 10 copii cu vârsta de 0-2 ani și 1 din 4 copii cu vârsta între 3 și 6 ani, arată datele unui studiu realizat în 2022, la solicitarea organizației Changing the Way We Care și CCF Moldova.
„Copiii o duc mai bine în grija unei familii. Fiind astăzi aici, recunoaștem eforturile Republicii Moldova privind dezinstituționalizarea și dorința de a deveni un model în acest sens. Guvernul RM și reprezentanții societății civile au o înțelegere per ansamblu și un angajament față de proces. Dovezile științifice vin să motiveze Moldova să investească în capitalul său uman. Grija familială, intervenția timpurie și serviciile sociale robuste nu doar că vor îmbunătăți viața copiilor, dar vor fi și o investiție strategică pentru dezvoltarea socioeconomică a Moldovei”, a evidențiat Kelley Bunkers, Senior Technical Advisor la Changing The Way We Care, inițiativă globală.
„Există evidențe privind importanța primelor o mie de zile în viața fiecărui copil. Este perioada de formare a atașamentului și încrederii, o perioadă de dezvoltare senzorială, cognitivă, fizică și emoțională, iar această creștere și dezvoltare e optimă anume în mediul familial. Din acest considerent, Moldova trebuie să depună toate eforturile pentru a stopa instituționalizarea copiilor cu vârsta de 0-6 ani”, a concretizat Liliana Rotaru, președinta CCF Moldova, organizație care promovează dezinstituționalizarea, de circa 10 ani în Republica Moldova.
Punctul culminant al evenimentului a fost lansarea unei foi de parcurs care descrie pașii și importanța de consolidare a colaborării dintre Ministerul Sănătății, Ministerul Muncii și Protecției Sociale și Ministerul Educației și Cercetării și administrația publică locală. Documentul include șase recomandări elaborate în baza a 3 (1,2,3) documente de politici centrate pe protecția copilului, existente deja.
„Plasamentul copilului în instituții rezidențiale costă între 245 de mii și 339 de mii de lei, față de 120 de mii pentru un copil plasat în asistență parentală profesionistă, 20 de mii de lei pentru servicii de sprijin pentru familie și circa 6 mii per copil pentru servicii de intervenție timpurie. Principalele cauze ale separării copiilor de părinți rămân a fi sărăcia, migrația unuia sau a ambilor părinți și dizabilitatea severă a copilului. În acest context, fiecare recomandare din foaia de parcurs descrie acțiuni pentru toți actorii implicați în procesul de încetare a plasamentului copiilor de vârstă mică în instituțiile rezidențiale”, a relevat Parascovia Munteanu, doctor în sociologie, expertă națională.
În baza documentelor de politici centrate pe protecția copilului și cu ajutorul partenerilor externi, vor fi create condiții și servicii specializate care vor asigura tranziția copiilor de la îngrijirea rezidențială la cea bazată pe familie și comunitate. Acestea se referă la dezvoltarea sistemului de servicii medicale, sociale și educaționale pentru crearea unui mediu familial sigur și protector pentru toți copiii.
În acest sens, anul trecut, în 10 localități din Cahul și Ungheni au fost amenajate 10 cabinete de dezvoltare a copilului. Peste 700 de specialiști au fost instruiți pentru a putea oferi suportul necesar.
