Victorina Luca: „Mai presus de etnie și de tradiții, se află demnitatea ta și dreptul tău”
AdolescentUtil pentru părinți

Victorina Luca: „Mai presus de etnie și de tradiții, se află demnitatea ta și dreptul tău”

By 08/04/2021 aprilie 15th, 2021 No Comments

Sursa foto: Suntparinte.md

„Deseori îmi este greu să vorbesc despre viața mea… prea multe dificultăți au fost și prea multe drepturi mi-au fost încălcate”. Așa își începe discursul despre parcursul vieții sale Victorina Luca, avocată, membră a Consiliului pentru Prevenirea și Eliminarea Discriminării și Asigurarea Egalității, consultantă ONU.

Este mândră că face parte din comunitatea romă, chiar dacă această „mândrie” a privat-o de unele drepturi și continuă să afecteze multe alte fete și femei din Republica Moldova, fiindu-le îngrădite drepturile la ocrotirea sănătății, la învățătură, la intimitate sau la siguranță.

Victorina Luca provine dintr-o familie de ursari, comunitate tradițională de romi. Denumirea se trage de la îndeletnicirea acestui subgrup încă din perioada Evului Mediu – vara, ei mergeau prin sate și orașe și „jucau urșii mici”, pe care-i prindeau în munții Carpați, adică îi dresau și interpretau ulterior diferite jocuri sau dansuri.

Datele Recensământului din 2014 arată că, în Republica Moldova, locuiesc 9.323 de persoane de etnie romă. Comunitatea romă include diferite categorii – ursari, căldărari, vlahi, popișteni etc. Fiecare își are tradițiile și stilurile sale vestimentare. Toți însă au aceleași drepturi.

Sursa foto: Suntparinte.md. Fotografie realizată la evenimentul „Let’s Talk” din Chișinău

Ne-am pomenit ai nimănui și am ajuns pe stradă”

De mic copil, a simțit ce înseamnă discriminarea – povestește Victorina Luca – din partea vecinilor, apoi din partea copiilor, care o numeau „țigancă” și nu voiau să se joace împreună cu ea. Și mai greu i-a fost când a imigrat, după ce mama i-a spus „Gata, te iau și plecăm într-o țară mai frumoasă”.

Au ajuns la Moscova, acolo unde, aparent, nu existau într-atât de multe stereotipuri. Mama ei a crezut că nu mai trebuie să simtă teamă, că nu mai trebuie să-și ascundă originile, că va găsi un post de muncă. Realitatea a fost alta:

Ne-am pomenit ai nimănui și am ajuns pe stradă. De multe ori, când văd pe cineva cerșind, înțeleg ce înseamnă atunci când bănuții îți ajung ca să mănânci doar o singură dată pe zi, când nu-ți ajung ca să dormi nici în cel mai ieftin motel. De multe ori, trebuia să dormim la gară. Era foarte greu”.

De fiecare dată când se afla în stația de metro, Victorina se uita la camerele de supraveghere și spunea în sinea ei: „Este cineva acolo sus, care se uită la noi. Poate cuiva îi va fi milă de noi”. Într-adevăr, așa și a fost. O femeie s-a apropiat de ele și le-a oferit bani suficienți ca să cumpere bilete de întoarcere acasă, în Moldova.

„Aveam un vis – să devin avocată. Toți au râs de mine”

La vârsta de opt ani, Victorina a fost înmatriculată în clasa I. Nu știa prea bine nici româna, nici rusa și nici limba Romani. Nu cunoștea literele, nu era pregătită pentru școală și profesoara nu ezita să-i spună de fiecare dată că „țiganii nu se pricep la învățat”.

„Plângeam pe drum până acasă și, când ajungeam, îi spuneam bunicii „Eu pot să citesc”, chiar dacă nu puteam. Deschideam cartea și începeam să povestesc ceva. Vedeam în carte un iepuraș, îi povesteam bunicii despre acel iepuraș și ea credea că eu citesc. Și-a dat seama că nu pot, după ce profesoara mi-a spus că mă lasă, că o să rămân repetentă. Nici măcar nu știam ce înseamnă când îmi spunea că mă lasă”.

Sursa foto: magazine.un.md

Era decembrie. Bunica Victorinei, din puținii bani pe care-i avea, a decis să-i achite unui vecin ca să-i predea Victorinei. În două săptămâni, ea a învățat să citească foarte bine, cu un accent românesc. Victorina Luca își amintește că, după ce a revenit din vacanța de iarnă, învățătoarei nu-i venea să creadă ce s-a întâmplat, era impresionată. În schimb, relația cu colegii s-a înrăutățit, de aceea Victorina a fost nevoită să meargă la altă școală.

Era decisă să învețe și mai mult, pentru ca lumea să creadă în ea și în puterile ei:

„La vârsta de 10 ani deja știam ce profesie vreau să aleg. Când am fost întrebați ce dorim să devenim în viitor, am spus că vreau să fiu avocată. Toți au început să râdă de mine. Am tăcut atunci, dar am simțit un gol în inimă. Am înțeles că aici nu voi putea deveni avocată, erau prea multe limite, societatea mă vedea altfel, nu mă accepta așa cum eram”.

Avea un vis – să plece în Statele Unite ale Americii, ca să devină avocată. A rugat-o pe bunica ei să-i cumpere un dicționar de limba engleză. Pe atunci, 60 de lei constituia o sumă impunătoare (o pâine costa 1 leu). Bunica i l-a cumpărat și așa Victorina a început să învețe limba engleză acasă, de sine stătător. Petrecea ore-n șir învățând, doar ca să reușească să ajungă peste ocean.

Viața însă mi-a pregătit un alt scenariu. Mama și-a pierdut parțial auzul și eu am ajuns la o școală-internat, în satul Tîrnova, Dondușeni. Era foarte dificil, dar nu mi-am pierdut credința în Dumnezeu și știam că El avea un alt plan pentru mine. Învățam foarte bine, mai ales la istorie și la limbile străine. După ce am absolvit clasa a IX-a, am venit acasă și i-am zis bunicii că vreau să devin avocată, dar pentru aceasta trebuie să învăț la liceu”.

„Am simțit ce înseamnă „ai noștri” și „ai voștri” care sunteți la urmă”

Victorina Luca își amintește că mergea pe străzile din Chișinău, se apropia de oameni, le spunea că vrea să devină avocată și îi întreba unde trebuie să meargă. Unii râdeau de ea, alții îi răspundeau.

Avea doar 15 ani, singură într-un oraș necunoscut, dar cu un scop bine determinat. A fost acceptată la liceu, fără să achite nimic, datorită unei burse oferite de Fondul de Educație pentru Romi.

A susținut bacalaureatul și apoi a mers la universitate. La Universitatea de Stat din Moldova i s-a spus că nu poate fi primită la buget, din contul acelei cote-parte pentru persoanele de etnie romă, pentru că nu putea demonstra apartenența ei etnică. Din cauza Holocaustului din 1944, toată familia ei și-a schimbat etnia în certificatul de naștere – din romi în moldoveni. Chiar dacă a adus trei documente (unul de la Primărie, două – de la ONG-uri) care confirmau că este de etnie romă, nu a fost acceptată.

„Atunci am simțit ce înseamnă „ai noștri” care au prioritate și „ai voștri”, romii, care sunteți la urmă. Am ieșit cu inima bătând și am mers la ULIM. Am zis că îmi voi căuta trei joburi și că voi învăța. Acolo am fost acceptată, am început să lucrez și să mă înscriu în tot felul de programe pentru studenți”.

Sursa foto: flickr.com

În 2008-2009 a învățat Dreptul la Universitatea Lund din Suedia. Apoi și-a făcut studiile la Universitatea Centrală Europeană din Budapesta, după care a obținut, la Universitatea din New York, diplomă în drepturile omului la nivel internațional. Teza ei de master s-a axat pe combaterea discursului de ură față de romi.

Victorina Luca este mamă a unui băiat – afroamerican. Și-a zis că, niciodată, copilul ei nu va fi discriminat așa cum s-a întâmplat cu ea. Recunoaște că au existat situații pe care nu le-a putut evita, dar știe să-și apere drepturile – „avem o legislație și avem un instrument legal de a ne apăra”.

Radio Patrin – o platformă de promovare a drepturilor romilor și de combatere a stereotipurilor

În 2016 a revenit acasă și a decis să facă ceva pentru societatea noastră – să promoveze drepturile omului în comunitatea romilor. Așa a luat naștere postul Radio Patrin, primul post de radio destinat romilor, ca un răspuns la necesitatea combaterii discriminării și stereotipurilor care există față de comunitatea romă.

Prin postul de radio pe care l-a fondat și cu ajutorul unei echipe din 12 reporteri/e, Victorina Luca promovează drepturile femeilor rome, încurajează activismul civic și liderismul în rândul reprezentanților acestei comunități, pentru a contribui la o societate incluzivă și pentru a le oferi șanse egale tuturor.

Sursa foto: IPN

Radio Patrin conține programe sociale și culturale pentru toate vârstele, inclusiv pentru adolescenți/te. Spune că, de multe ori, tradițiile din comunitatea romă contravin demnității femeii. În plus, accesul la informații despre dreptul la viața privată și la sănătatea reproductivă nu prea își are locul în comunitatea romă, pentru că este un subiect tabu.

„În comunitățile mixte, unde există romi și non-romi, începând cu vârsta de 13-14 ani, fetele nu au dreptul să pășească în societate, fără a fi însoțite de cineva. Nu au dreptul să meargă pe drum singure, pentru că riscă să fie violate de non-romi”, povestește fondatoarea Radio Patrin.

Prin intermediul programelor sociale, Victorina Luca promovează dreptul la învățătură și dreptul la muncă, în special în rândul fetelor. Se întâmplă în contextul în care căsătoriile timpurii, impuse de tradiția romă, determină fetele să abandoneze studiile și să se pregătească să devină soții și mame, în timp ce băieții se pregătesc să asigure bugetul familiei.

„Acum este o mândrie pentru părinții romi, când fetele lor se căsătoresc la 22-27 de ani”

Studiul sociologic „Copiii romi și accesul lor la servicii”, realizat de UNICEF, relevă faptul că, la vârsta de 14 ani, fetele consideră că sunt deja pregătite pentru viaţa de familie, dorința de a întemeia familii la o vârstă timpurie fiind manifestată atât de părinţi, cât şi de copii.

În anul 2013, în satul Vulcănești, au fost înregistrate 5 căsătorii între/cu minori (băieţi – 2, fete – 3), acestea având loc, de obicei, la vârsta de 14-16 ani. Majoritatea căsătoriilor sunt neînregistrate, ceea ce îngreunează procedura de monitorizare a acestora. Deseori, cuplurile își oficializează relațiile la atingerea majoratului.

Și Studiul calitativ „Sarcina în adolescență”, realizat de Centrul pentru Politici și Analize în Sănătate, în comun cu Centrul de Investigații Sociologice și Marketing „CBS RESEARCH”, aduce în lumină faptul că tradiția și insistența părinților le determină pe multe adolescente să se mărite și să-și înceapă viața sexuală la vârste fragede, chiar dacă lucrătorii medicali din domeniu afirmă că, la vârsta de 14-16 ani, corpul fetei nu este pregătit, nici fiziologic, nici psihologic, pentru o sarcină sau pentru nașterea unui copil.

Datorită faptului că, în ultima perioadă, comunitatea romă este tot mai mult implicată în activități de informare despre rolul continuării studiilor și obținerii unei profesii, datorită mass-mediei locale și naționale, s-a diminuat presiunea socială privind căsătoriile timpurii și relațiile înainte de căsătorie. În prezent, fetele se căsătoresc la vârste mai mari, la 16-18 ani, comparativ cu părinții lor care se căsătoreau la 14-16 ani sau chiar mai devreme.

„Acum este o mândrie pentru părinții romi, când fetele lor se căsătoresc la 22-27 de ani. Și alte țări iau exemplu de la noi. Prin intermediul Radio Patrin și prin tot ceea ce fac în țara noastră și peste hotarele ei, mesajul meu rămâne mereu același: Mai presus de etnie și de tradiții, se află demnitatea ta și dreptul tău”, a conchis Victorina Luca.

Suntparinte.md încurajează fiecare fată și fiecare femeie să folosească libertatea de a alege, să spună „Nu!” atunci când nu este pregătită și să-și ceară drepturile la învățătură, la muncă și la viața privată.

Leave a Reply

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.