Adolescent

„Trăiesc fără violență”. Voluntarii și voluntarele de la CSPT Soroca au aflat cum să prevină/sesizeze cazurile de abuz

By iunie 28, 2019 No Comments

Voluntarii și voluntarele de la Centrul de Sănătate Prietenos Tinerilor (YK) „Pro-Viață” din Soroca au aflat care sunt formele violenței, unde să sesizeze cazurile de abuz, ce sancțiune este aplicată pentru violența în familie și cum să combată stereotipurile de gen care generează violență. 

Activitatea de informare a fost organizată de Liliana Gîscă, psihologa CSPT Soroca, după ce a participat la Discuția publică „Prima palmă nu va fi și ultima. Să trăim într-un mediu fără violență”, care s-a desfășurat la Liceul Teoretic „Constantin Stere” din orașul Soroca. Evenimentul a fost organizat de Suntparinte.md, în parteneriat cu UN Women (Entitatea Națiunilor Unite pentru Egalitatea de Gen și Abilitarea Femeilor).

„Oricine poate fi victimă a violenței – copiii, adulții, indiferent de gen. Totuși, statisticile arată că femeile și fetele sunt expuse unui risc mai mare de violență de gen, în special de violență în familie. În Moldova, 63% dintre femei s-au confruntat pe parcursul vieții cu un anumit tip de violență din partea soțului/partenerului. Chiar dacă nu sunteți voi victime ale violenței, nu tolerați acest fenomen. Implicați-vă și raportați cazurile de abuz de orice tip”, le-a spus Liliana Gîscă.

Tinerii și tinerele au vizionat mai multe filmulețe realizate de Suntparinte.md. De exemplu, din videoul realizat cu avocata Tatiana Chebac, aceștia au aflat că nu doar bătaia poate fi calificată ca formă de violență. De fapt, violența include cinci forme: fizică, psihologică, sexuală, economică și spirituală. Totodată, voluntarii și voluntarele au analizat câteva cazuri de violență în familie din r. Soroca.

Daniela are 18 ani și învață la Colegiul „Mihai Eminescu” din or. Soroca, specialitatea Jurisprudență. Ne-a povestit că tatăl ei, de profesie polițist, i-a spus mereu că, atunci când vede vreun caz de violență, să-l raporteze imediat. Totuși, ea recunoaște că, de multe ori, chiar victima este cea care tolerează violența și nu cere ajutor sau nu acceptă ajutorul:

„Cunosc un caz pe care mi l-a povestit tata. Vecinii au alertat poliția după ce au auzit strigătele unei femei care era bătută de soț. Atunci când au venit oamenii legii, femeia i-a întrebat: „De ce ați venit? Eu nu v-am chemat. N-am pretenții față de soț”. Respectiv, polițiștii nu au putut face nimic”.

O noutate pentru tineri a fost că amenda nu mai este aplicată ca sancțiune pentru violența în familie, începând cu anul 2010. Tinerii ne-au spus că nu știau despre o astfel de prevedere și credeau că agresorii familiali continuă să achite amendă.

Psihologa le-a oferit și câteva recomandări pentru a menține un mediu armonios: discut cu părinții și alți adulți de încredere despre modul în care pot să evit violența; dacă cineva încearcă să mă agreseze sexual, fug și cer ajutor; când discut în contradictoriu, mă strădui să-mi păstrez calmul și să răspund nonviolent; mențin un mediu prietenos în clasă/gașcă – fără porecle, boicot, intimidare, insulte.

I-am întrebat unde s-ar adresa pentru a raporta un caz de violență. Răspunsul a fost: „La poliție”. Psihologa Liliana Gîscă le-a spus că lista autorităților responsabile în cazurile de violență în familie/alt tip de violență este mult mai mare: medicul de familie, centre de intervenție/maternale, centre de sănătate prietenoase tinerilor, asistentul social, primarul etc.

Am realizat cu tinerii experimentul „tânăra agresată sexual”. Le-am arătat fotografia unei fete și le-am spus că, în ziua când a fost abuzată, era îmbrăcată ca pe fotografie. I-am întrebat ce l-ar fi determinat pe agresor să facă un asemenea gest. Și în acest caz răspunsurile au fost de două tipuri: „Era prea frumos îmbrăcată”, „Era îmbrăcată în fustă”, „A provocat agresorul”, „A avut un comportament inadecvat” sau „Agresorul este o persoană instabilă emoțional”, „El are o problemă, nu tânăra”, „Problema constă în agresor, și nu în victimă. Haina nu e o scuză pentru un act de viol”.

Voluntarii și voluntarele au aflat că și bullyingul în școală este o formă de violență psihologică.

„O colegă de la liceu era permanent bătută de colegi din cauza situației financiare precare din familie și pentru că avea o problemă de sănătate. Îi despărțeam de fiecare dată și îi luam apărarea colegei”, spune Daniela Voicu.

Un voluntar ne-a mărturisit că a fost implicat de nenumărate ori în situații de abuz verbal din partea unui cadru didactic:

„Sistemul de notare, la fel, poate fi considerat o modalitate de bullying. Profesoara mă întreba la fiecare lecție și mă nota nedrept. Uneori, folosea un ton superior și jignitor. Am soluționat această problemă doar după ce i-am spus directoarei că verișoara mea este jurnalistă”. 

După această acțiune de informare, voluntarii și voluntarele și-au asumat angajamentul să informeze tinerii și tinerele din instituțiile de învățământ și să sesizeze cazurile de violență din localitate.

Acest material a fost realizat în cadrul Acordului de cooperare cu UN Women (Entitatea Naţiunilor Unite pentru Egalitatea de Gen şi Abilitarea Femeilor), finanțat de Suedia. Părerile și opiniile exprimate aici aparţin autorilor și nu reflectă neapărat punctul de vedere al UN Women, al Organizaţiei Naţiunilor Unite sau al donatorului.

Fotografiile au fost realizate de Leonid Bzovîi 

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.