Respectul copilului tău nu se impune, se câștigă!
Util pentru părinți

Respectul copilului tău nu se impune, se câștigă!

De multe ori auzim când copiilor li se spune: „Respectă-ți părintele, pentru că el te-a educat și te-a crescut”, „Ascultă-ți mama sau tatăl”. Respectul însă trebuie să fie reciproc între părinte și copil. Ce înseamnă să îți respecți copilul aflăm astăzi de la jurnalistul, bloggerul Vitalie Cojocari, tatăl unei fetițe de 4 ani, Natalia:

Mi se spunea de mic: „Să-ți respecți, să-ți asculți părinții”. Și mi se amintea asta de fiecare dată când mi se ura ceva. La zi de naștere, la trecerea în altă clasă, la o sărbătoare. Și nu doar mie. Se punea astfel o presiune uriașă pe majoritatea copiilor. Să ți se zică de atâtea ori să îți asculți/respecți părinții e de parcă te-ar considera un mare bandit, care are o problemă de comportament, căruia trebuie să i se amintească mai des obligațiile sale. Nu pot spune despre mine că am fost un copil problemă. Dimpotrivă. Problema este în societate. Societatea care îi consideră pe copii ființe inferioare și ciudate, care trebuie robotizați: să asculte, să respecte, să facă, să tacă.

Am mintea otrăvită de multe prejudecăți. Totuși, nu cred că i-am urat vreodată Nataliei mele să mă respecte. Cum să vă explic ca să mă înțelegeți corect? Respectul față de oameni există deja în puii noștri. Ei se nasc cu acest respect. Copiii noştri ne idolatrizează de cele mai multe ori. Faptul că îi amintești zi de zi despre asta nu-l face pe copil şi mai respectuos. Să reușești să-l înveți pe copil lucruri concrete, să spună „mulțumesc”, „bună ziua”, „la revedere” mi se pare mai important.

Cea mai mare problemă care survine după impunerea persuasivă a respectului este că formează sechele la maturitate, vine la pachet cu teama de autoritate. Aşa apar oameni cu frica în oase. O națiune întreagă care se teme. Ori eu vreau altfel de respect, unul câștigat de adult. Din ce observ, copiii sunt ființe extrem de practice. Astfel, dacă tu, adultul, nu le arăți respect copiilor, nu o să înțeleagă în veci de ce le ceri să te respecte.

Țin foarte mult să-mi respect copilul. Este o regulă de aur pentru mine. Știu că și copiii pot avea zile grele la grădiniță, când vii acasă și nu ai chef de nimic, poate de niște desene și să te lase părinții în pace. Fiecărui om greutățile vieții îi sunt date după puteri. V-ați chinuit la muncă? Să știți că și copilul poate fi chinuit după o zi la grădiniță.

„Taci odată”, „tu nu înțelegi, că ești mic”, „o să înțelegi când o să crești”, „nu te băga în discuțiile adulților”, „lasă-mă în pace, că sunt obosit”, ar trebui să dispară, cred eu, din vocabularele părinților. Demonstrează lipsă de respect. Imaginați-vă că mergeți la lucru, iar șeful începe să vă vorbească astfel. Pentru că nu-i așa, sunteți mic, nu înțelegeți încă, iar dacă vă băgați în discuțiile celor „mari” sunteți penalizați.

Tratează-i pe copii cu seriozitate când e ceva serios și amuză-te cu ei când e haios. Nu le lua problemele în răspăr. Înțelege-le dilemele. Și vei fi respectat mult… fără să o ceri verbal la fiecare zi de naștere sau sărbătoare. Părerea mea!

Mai multe despre relația tatălui Vitalie Cojocari cu fiica Natalia citiți pe cojocari.ro.

Leave a Reply

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.