Le admiri pentru că sunt întotdeauna la înălțime și reușesc să „cucerească” lumea cu viteza de zbor a avionului. Vorbim despre însoțitoarele de bord, cele care dau dovadă de curaj, echilibru și promptitudine la mii de metri depărtare de Pământ. Această profesie a cucerit-o și pe Mariana Cobîleanschi. E mamă a doi copii și nu a renunțat la visul său – de a fi stewardesă, mai ales că responsabilitățile de părinte le împarte egal cu soțul ei, Alexandru.
Familia Cobîleanschi a acceptat să petrecem o zi împreună, ca să înțelegem cum reușește să îmbine responsabilitățile de acasă cu cele de la serviciu.
Mariana Cobîleanschi a studiat „Turism” la Academia de Studii Economice din Moldova. Totuși, visul ei era să zboare. Într-o zi i-a spus tatălui că vrea să fie însoțitoare de bord. Zis și făcut! Încă din anul III a început să lucreze la Aeroportul Chișinău. Una dintre sarcinile ei era să întâmpine pasagerii la aeronavă.
„Când s-a deschis ușa avionului, am lăcrimat și mi-am zis că vreau să ajung acolo sus, să deschid eu acea ușă”, își amintește Mariana.
Timp de un an a beneficiat de instruire din partea companiei „Air Moldova”, după care a fost angajată la Autoritatea Aeronautică Civilă. După un an și ceva, a început cariera ei în aviație: „Inițial, am lucrat într-o aeronavă cu 30 de locuri, eu fiind singura însoțitoare la bord. Ulterior, am fost transferată în aeronave cu mai multe locuri, unde eram patru stewardese”. Acum, Mariana se mândrește cu funcțiile de însoțitoare de bord, senioară de cursă, instructoare și examinatoare.
Aeroportul a fost și locul unde Mariana l-a întâlnit pe cel care urma să-i devină soț. În acest an, soții marchează 10 ani de căsătorie și 10 ani de aviație. Își aduc aminte cu amuzament cum se vedeau când nu aveau copii.
„Ne întâlneam afară la ora 4:00, eu veneam de la aeroport, el se ducea la serviciu sau viceversa”, spune Mariana.
Acum, familia lor e completată cu cei doi copii – Alexandrina (6 ani) și Matei (1 an). Când am mers la ei acasă, i-am surprins construind puzzle-uri.
Alexandrina este o fire independentă și descurcăreață. A reușit în câteva minute să facă puzzle-ul cu prințesa Sofia din desenul animat cu același nume. Ne-a impresionat și cu talentul ei de a recita și de a cânta. „Sub o salcie pletoasă”, „De Paști”, „Iartă-mă, măicuța mea” sunt doar câteva dintre poezii.
Dacă la serviciu Alexandru Cobîleanschi trebuie să dea dovadă de maximă seriozitate și acuratețe, fiind angajat la Serviciul de Protecție și Pază de Stat, acasă devine și el copil.
„E puțin spus că se implică în îngrijrea și creșterea copiilor. Noi facem totul împreună. Uneori, nici noi nu înțelegem cum reușim să trecem peste toate, parcă suntem de pe altă planetă. Chiar dacă venim obosiți de la serviciu, acasă suntem părinți și prieteni pentru copiii noștri”, ne spune Mariana.
Alexandrina și Matei se împacă foarte bine. Mama susține că, în viziunea ei, diferența de vârstă de cinci ani e mai mult decât potrivită, întrucât reușești astfel să îi acorzi suficientă grijă și atenție primului copil, precum și să îl pregătești conștient pentru venirea în familie a unui nou membru.
Alexandrina era foarte entuziasmată când a aflat că va deveni surioară. Îl aștepta cu nerăbdare pe Matei, desena burta mamei, asculta burtica și chiar discuta cu ea. „E un mare ajutor pentru noi. Cu ea și noi am crescut. Ce-i drept, ne temeam că nu vom reuși să acordăm suficient timp celui de-al doilea copil, din cauza serviciului nostru, însă ne-am descurcat”, adaugă soții.
Timpul liber pe care îl au îl dedică copiilor: „Mergem la bunici, la pescuit, în parc etc. Uneori, se întâmplă să stăm luni și marți acasă, în schimb să lucrăm duminică. Sau ziua să stăm acasă, în timp ce seara să mergem la serviciu. În funcție de programul nostru, stabilim activitățile și nu pierdem niciun minut liber departe de copii”.
Mariana recunoaște că compania aeriană în cadrul căreia lucrează încurajează angajații să profeseze în domeniu, chiar și atunci când aceștia devin părinți. În prezent, circa 10 femei se află în concediu de maternitate, în timp ce aproximativ 10 mame activează ca însoțitoare de bord. „Air Moldova” le permite să își ia zi liberă atunci când copiii merg la Primul Sunet, când își sărbătoresc ziua de naștere sau când se îmbolnăvesc.
„Sunt mulțumită atunci când și pasagerul e mulțumit. Multe femei însărcinate au frică de zbor, de aceea mă străduiesc să le creez o atmosferă plăcută, să nu simtă că sunt la înălțime. Dacă se simt rău, le mut pe locul din față, le permit să își întindă picioarele. La fel procedăm cu copilașii fără însoțire. De multe ori am primit flori sau ciocolate de la pasageri în semn de mulțumire față de grija acordată lor. Un bărbat chiar mi-a dedicat niște versuri pe care mi le-a scris pe o foiță. Desigur, îi povestesc soțului tot ce mi se întâmplă. El știe că această profesie implică atenție, laude, interacțiune cu oamenii”.
Alexandrina este mândră de părinții săi. Spune că vrea să devină medic, să trateze oamenii, ca să nu fie bolnavi. Este grijulie și față de Matei. Urmărește mereu ce ia în mână frățiorul, ca el să nu înghită piesele mici de la jocuri sau jucării.
Soții cred că activitățile extracurriculare au un rol important în dezvoltarea personalității copiilor, creativității, spiritului inovator și abilităților de comunicare. Pornind de la acest principiu, părinții au înscris-o pe Alexandrina la un centru de arte, unde copiii învață să-și dezvolte potențialul creativ prin intermediul orelor de art-terapie la următoarele discipline: ceramica, pictura, tapiseria, mandala art.
Aceste creații au fost confecționate de Alexandrina. Ulciorul și clopoțelul-păpușă le-a meșterit de sine stătător. Le-a modelat cu îndemânare, le-a lăsat la răcit, după care le-a pus într-un cuptor încins.
Desigur, și tatălui i-a pregătit ceva – o inimă. Multe dintre lucrările sale le-a dus la bunici sau la grădiniță. Îi place ca fiecare rudă sau prieten să aibă ceva confecționat de ea.
Arta nu este un domeniu străin nici pentru mama ei. Încă de când se afla în concediu de îngrijire a copilului, Mariana a început să picteze folosind tehnica de asociere a culorilor cu numerele. Acest joc este destinat atât copiilor, cât și adulților. Mariana mai brodează icoane. Pe una dintre ele a dăruit-o bisericii din satul de baștină al tatălui ei.
Alexandrina merge și la un club de fitness de lângă casă. Acolo face lecții de înot, gimnastică, dans, karate, yoga etc. Pe data de 22 mai a susținut examenul la karate și a obținut prima diplomă.
Elena Samohvalova, instructor sportiv, menționează că activitatea fizică are un rol important în dezvoltarea copiilor, întrucât îmbunătățește funcția cardio-respiratorie, întărește imunitatea și sistemul osos, contribuie la formarea unei ținute corecte, îi face pe copii să devină mai sociabili și să își dezvolte spiritul de echipă.
„Aici, copiii aleargă, fac exerciții pentru extinderea mușchilor, întărirea spatelui, dezvoltarea elasticității și a mușchilor abdominali, pentru îmbunătățirea rezistenței. Sportul îi pregătește pe copii pentru viață. Știu că mulți părinți aleg limbile străine în locul sportului. Eu însă consider că sportul e indispensabil în viață și că, de mici, copiii ar trebui, în primul rând, să fie implicați în activități fizice ca să facă față mai ușor activităților intelectuale”.
În zilele de miercuri și sâmbătă, Alexandrina merge la lecții de modelling. Timp de trei luni, va învăța cum să meargă corect, să defileze, să prezinte diferite accesorii.
„Pentru noi e important nu titlul de „Miss”, ci faptul că ea participă, face ceva nou, interacționează cu copiii”, precizează mama.
Acasă, părinții urmăresc defilările mai multor modele celebre și se amuză în timp ce îi arată Alexandrinei cum să meargă pe podium (podeaua din casă).
„Dacă ziua ar avea 60 de ore, nici acelea nu ne-ar ajunge. Totul e programat pe ore și pe minute. Când ambii suntem la serviciu, stă o bonă cu Matei. În fiecare zi planificăm cine ia fata de la grădiniță, cine stă cu băiatul. E important când ambii părinți sunt implicați în creșterea și educarea copiilor și nu se conduc de stereotipurile de gen. Când suntem ambii acasă, nu ieșim afară unul fără altul”, spun soții Cobîleanschi.
Întrebată de noi ce emoții o încearcă la fiecare decolare, Mariana ne spune că se simte bine și că îi place să aibă încredere în cei care conduc avionul:
„Știu că băieții (piloții n. red.) învață mult, merg la antrenamente. Aviația e un domeniu în care trebuie să înveți mereu, să experimentezi, să fii pregătit. Singurul lucru la care mă gândesc când aterizez este să ajung acasă și să îmi strâng în brațe copiii și soțul”.
O activitate a familiei în timpul liber este să cânte. Piesa unuia dintre membri devine piesa preferată a familiei.
„Eu zbor de 5-6 ori pe săptămână. De cele mai multe ori, plec dimineața și vin seara sau plec la amiază și vin seara. Sunt și cazuri când vin acasă a doua zi. Niciodată nu mi-am pus întrebarea cum se va descurca Sandu cu ambii copii cât eu voi fi plecată. El este un tată exemplar, grijuliu și responsabil. Nu merg la medic fără el, am mers împreună când copiilor le-au fost administrate vaccinurile, decidem împreună fiecare tratament, știm ambii ce medicamente trebuie să dăm copilului și când anume”, povestește mama.
Echipa noastră a fost impresionată și de modul în care tatăl Alexandru îl adoarme pe Matei – îl leagănă pe picioare și îi cântă „Galbenă gutuie”. La fel a procedat cu Alexandrina.
Câte țări a vizitat și de câte ori a anunțat decolarea și aterizarea… nici Mariana Cobîleanschi nu mai știe. Cert este că profesia sa nu va fi niciodată în detrimentul vieții de familie, după cum ne asigură chiar ea. Mai mult, soții și-au promis că, oricât de greu le va fi, nu vor lăsa familia ca să plece să muncească în altă țară: „Ori plecăm împreună, ori deloc”.
Fotografiile au fost realizate de Ana Gurdiș