Violenţa asupra copiilor este un fenomen care poate fi întâlnit foarte des în societatea noastră. Mai mult, datele statistice arată că acesta crește de la an la an. Motivele pentru care unii moldoveni își bat copiii sunt diverse, însă, de cele mai multe ori, o fac pentru că așa au fost educați la rândul lor, susține președinta Centrului Național de Prevenire a Abuzului față de Copii (CNPAC), Daniela Sîmboteanu.
„Repetă tacit experiența trăită în copilărie”
„De cele mai multe ori, părinții își bat copiii pentru că repetă tacit experiența pe care au trăit-o în copilărie și nici nu-și pun întrebarea că ar putea fi altfel. Din generație în generație, așa au fost educați, respectiv ei repetă aceste comportamente fără să se gândească la emoțiile și drepturile copilului. Nu cunosc cum să-și crească copiii altfel și nici nu-și pun întrebarea dacă ar trebui să se informeze și să-și dezvolte niște competențe în acest sens”, a menționat Daniela Sîmboteanu.
Unii părinți cunosc despre faptul că nu este bine să lovească sau să agreseze verbal copilul, dar totuși fac acest lucru în continuare, deoarece nu au suficiente resurse interne pentru a-și schimba comportamentul.
„Ei au propriile frustrări, nu-și pot gestiona stresul, nu fac față situației și se descarcă pe propriii copii. Nu au răbdare să-și asculte copilul, nu au răbdare să-l înțeleagă, își doresc soluții rapide și li se pare că, dacă au dat o palmă, situația s-a rezolvat. De fapt, situația se rezolvă pentru moment, iar consecințele sunt grave. Din păcate, unii părinți nu înțeleg acest lucru”, a adăugat președinta CNPAC.
Un lucru important despre care trebuie să cunoască părinții este faptul că fiecare vârstă are particularitățile ei. De exemplu, încăpățânarea este un lucru absolut normal pentru un copil de trei ani. Respectiv, părintele trebuie să se informeze cum să se comporte cu copilul și cum să-l ajute să se dezvolte armonios.
Statul trebuie să ajute părinții să-și înțeleagă copiii
Statul joacă un rol foarte important în reeducarea comportamentelor părinților. Autoritățile trebuie să creeze servicii care să ajute părinții să cunoască particularitățile de vârstă, să știe cum să-și asculte copilul și să învețe cum să se comporte în anumite situații.
„Odată ce statul interzice pedeapsa corporală și îl responsabilizează pe părinte să-și exercite rolul fără a aplica abuzul, trebuie să-i ofere oportunități de instruire și consiliere, indiferent de posibilitățile financiare și de locul de trai. Asta ar însemna că medicul de familie, educatorul, profesorul sau asistentul social să ofere informații generale despre anumite aspecte specifice în dezvoltarea copilului, particularități de vârstă, recomandări privind îngrijirea, educarea și disciplinarea pozitivă a copilului”, susține Daniela Sîmboteanu.
Totodată, este necesară crearea serviciilor specializate de educare a părinților, și anume instituirea profesiei de educator parental – un specialist instruit în domeniul parentingului. De asemenea, este nevoie de diversificarea programelor de parenting: pentru părinții copiilor de diferite vârste, pentru diferite categorii de probleme cu care se confruntă părinții și copiii etc.
Potrivit datelor Inspectoratului General al Poliţiei, pe parcursul anului 2017, în 908 cauze penale – 961 de copii au fost stabiliţi ca fiind victime ale infracţiunilor. În 234 de cauze penale copiii au fost victime ale infracţiunilor de gen sexual, în 43 de cazuri aceştia au fost abuzaţi în familie (de către tatăl biologic, concubin, alte rude şi alți minori).