Departe de familii, lipsiți de căldura părintească și lăsați în grija buneilor bătrâni. Astfel poate fi caracterizată drama a sute și mii de copii din Republica Moldova, care au crescut departe de părinții nevoiți să plece peste hotare în căutarea unei vieți mai bune. 

Este și povestea lui Cristi (prenume modificat pentru a-i ascunde identitatea), un tânăr de 17 ani care, de mai bine de un an, se află în detenție în Penitenciarul pentru minori de la Goian.

Pe când Cristi avea doi ani, părinții săi au divorțat. El spune că niciodată nu-și amintește părinții împreună. Când avea vârsta de patru ani, din cauza greutăților și neajunsurilor, mama sa l-a lăsat cu bunica și a plecat la muncă în străinătate. Astfel, tânărul și-a petrecut copilăria și adolescența alături de bunica sa bolnavă, de care avea grijă, chiar dacă era copil.

În tot acest timp, Cristi a învățat să trăiască fără părinți. De fapt, pentru el, lipsa lor a fost un lucru obișnuit: „Nici nu-mi imaginez cum s-ar fi aranjat lucrurile dacă ei mi-ar fi fost mereu alături”.

Fiind fără supraveghere, tânărul a început să lipsească de la școală. „Când eram acasă, nu aveam note bune, deoarece nu-mi plăcea să învăț. Bunica încerca să mă supravegheze, dar ea era bătrână și avea problemele ei, iar eu făceam tot ceea ce voiam. Nu am fost o zi la școală, nu am fost două zile și apoi a început să-mi placă și nu mai mergeam. Dimineața, ieșeam din casă și plecam la cea de-a doua casă a noastră, iar bunica credea că sunt la școală”, povestește tânărul.

Singurul lucru care îl motiva să meargă la școală erau luptele libere, pe care le-a practicat timp de un an de zile.

Pe lângă faptul că a abandonat școala, acesta a început să consume băuturi alcoolice și să fumeze, la îndemnul prietenilor săi.

Într-o seară de iarnă, Cristi a mers la unul dintre prietenii săi. Deși a avut mai multe conflicte cu acesta – ultimul l-a numit în nenumărate ori cu cuvinte necenzurate – tânărul spune că nu avea ce face acasă și a decis să meargă să-l viziteze. Au stat puțin în casă, după care au mers împreună la sala de sport, unde s-a iscat o ceartă.

„Am ajuns acolo și a început să mă provoace. Mă numea cu cuvinte urâte. Acesta nu a fost singurul caz. Permanent, când ne vedeam undeva, mă provoca numindu-mă urât. Lui îi plăcea să provoace pe cineva”, spune Cristi.

Cei doi au început să se îmbrâncească, iar Cristi l-a apucat de gât ca să-i închidă gura. Furia, lipsa de control și experiența de luptător au făcut ca lucrurile să aibă un sfârșit letal. Ca urmare, Cristi a fost condamnat la 6 ani și 8 luni de detenție pentru omor.

De mai mult de un an, diminețile lui Cristi încep la ora 06:00, excepție fac zilele de weekend – când se trezește la 07:00, după care urmează igiena de dimineață și apelul – o procedură care face parte din regim, pentru a verifica deținuții.

De când a ajuns aici, tânărul a înțeles că trebuie să-și schimbe viziunile și modul de viață: să nu consume băuturi alcoolice și să nu fumeze niciodată.

„Am înțeles că, dacă o să continui cum o duceam acasă, atunci o să ajung acolo unde nu îmi doresc. Nu o să ajung la viața pe care o vreau – acasă, cu un loc de muncă și o familie, dar o stau doar prin pușcării”, spune Cristi.

Așa că s-a pus cu burta pe carte: „Mi-am dorit să mă schimb și am început să învăț. Acasă învățam numai pe note de 2 și câteodată primeam câte un 5. Aici, la matematică și limba română am note de 8 și, respectiv, 9”, spune, zâmbind, tânărul care a absolvit clasa a IX-a și se gândește să-și continue studiile.

Între timp, Cristi a frecventat toate cursurile organizate în incinta penitenciarului: „Poate că n-o să lucrez în toate domeniile studiate, dar cred că o să-mi prindă bine în viață”.

A absolvit cursurile de frizer și cizmar, iar acum urmează să finalizeze cele de autolăcătuș și bucătar. De fapt, aici Cristi a descoperit mare sa pasiune – bucătăria. 

„Cel mai mult îmi doresc să merg la mama peste hotare, să lucrez și să fiu alături de familia mea. Îmi doresc să devin bucătar renumit. De aici, din penitenciar, a început să-mi placă profesia de bucătar. Cred că această profesie este pentru mine. Încerc să fiu printre cei mai buni elevi și să învăț tot ceea ce ține de această profesie”, ne-a mărturisit băiatul.

Totodată, ca timpul să nu treacă fără folos, Cristi s-a angajat la cantina instituției, pe jumătate de normă, în calitate de ajutor de bucătar. Astfel, Cristi petrece majoritatea timpului în bucătărie.

Și-a dorit mult să se angajeze la cantină, deoarece vrea mai repede să iasă la libertate. După o formulă specială, termenul de detenție pentru persoanele care lucrează este micșorat. 

Doamna Svetlana, bucătarul instituției, are doar cuvinte de laudă despre Cristi.

„Este un băiat liniștit și sârguincios. Mereu mă ajută. Deja de patru luni lucrează împreună cu mine la bucătărie. Face absolut tot ceea ce îi spun. Nu am niciun cuvânt de rău de spus despre el”, a menționat femeia.

Pentru munca făcută, Cristi primește 500 de lei lunar, bani care nu ajung pe mâna sa, ci sunt depuși într-un cont special, numit „Peculiu”, unde deţinuții pot să-şi păstreze banii câştigaţi în penitenciar. Până în prezent, a reușit să adune 1.800 de lei, pe care vrea să-i transfere mătușii sale. Din motiv că părinții sunt peste hotare, iar bunicile sunt bătrâne, femeia este singura persoană care îl vizitează cel mai des și îi aduce tot ceea de ce are nevoie. Cristi vrea să-i mulțumească astfel mătușii pentru grija pe care i-o poartă.

Liubovi Jignea-Suveică, directoarea Penitenciarului pentru Minori de la Goian, susține că, de la început, Cristi era retras și inhibat, însă, datorită dorinței sale de a se schimba atât în perioada detenției, cât și după eliberare, acesta a devenit mai deschis, mai responsabil, mai cooperant.

„Cristi participă la toate activitățile social-culturale care se desfășoră în penitenciar. Practică sportul. Este activ în cadrul programelor psiho-sociale, cum ar fi: reducerea violenței, reducerea comportamentelor infracționale ale adolescenților, abordarea unui stil corect de viață etc. Ca urmare, el a învățat să aibă un comportament prosocial, să-și gestioneze corect gândurile și emoțiile, să fie empatic, să-și poată defini clar planurile de viitor și obiectivele importante în viața de după detenție”, a declarat directoarea Penitenciarului pentru Minori de la Goian.

În acest tot acest timp de când se află în penitenciar, Cristi a avut un comportament exemplar – temei pentru care, la un an după ce a fost condamnat, a căzut sub incidența Legii privind amnistia și i-a fost redus termenul cu doi ani. Acum, Cristi mai are de stat după gratii trei ani, însă el speră că, în urma comportamentului desăvârșit și a muncii pe care o depune, va ieși cât mai curând la libertate și își va începe viața de la capăt.

Motivele pentru care adolescenții săvârșesc infracțiuni sunt dintre cele mai diverse – lipsa grijii părintești, sărăcia în familie, abuzul și violența la care sunt supuși de către părinți sau alte persoane. Un copil care a greșit nu este încă un criminal și, de aceea, merită și trebuie să i se mai dea o șansă. Astfel, schimbarea atitudinii din societate față de copiii și tinerii în conflict cu legea este crucială.

Fotografiile au fost realizate de Ana Gurdiș

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.