Pentru unii tineri, dizabilitatea sună ca o sentință. Nu este și cazul Ianei Paniș, o tânără de 17 ani din satul Ciobalaccia, raionul Cantemir, care, de la naștere, are deficiențe de auz și de vorbire. Acest lucru însă nu a oprit-o să facă studii, să învețe o profesie și să viseze la un viitor prosper. 

Când Iana avea un an și trei luni, părinții ei au aflat că ea nu aude. Vestea i-a șocat într-atât de mult, încât aceștia nu-și puteau reveni. Mama și tatăl Ianei erau disperați și nu înțelegeau de ce acest lucru s-a întâmplat copilului lor. Totuși, soții au găsit putere să depășească situația și au înțeles că trebuie să-i ofere Ianei șansa de a-și crea viața așa cum și-o dorește.

„Viața noastră s-a schimbat radical atunci când am aflat că Iana nu aude și nici nu va auzi vreodată. În calitate de părinți, conștientizam că trebuie să facem tot posibilul ca să-i oferim copilului nostru șansa să se întrețină singur, deoarece noi nu suntem veșnici. Trebuie să aibă o profesie care să o ajute să se dezvolte, să creeze relații de prietenie și, nu în ultimul rând, să supraviețuiască de sine stătător. Aceasta este datoria noastră – să-i oferim șansa de a învăța. Mai departe, totul depinde de ea”, ne-a spus tatăl Ianei, Vitalie Paniș.

Iana, împreună cu mama și sora, s-au mutat la Chișinău. Până la vârsta de cinci ani, a învățat să pronunțe literele, să scrie și să citească. În acest timp, tatăl Ianei s-a dus la muncă în străinătate ca să poată achita studiile și tratamentul.

Odată cu Iana, și membrii familiei au învățat limbajul mimico-gestual. Nu e nevoie să-l folosească permanent, deoarece Iana știe să citească pe buze.

După ce au văzut că Iana știe să citească și să vorbească, părinții au decis să o înscrie la școală. Pentru că nu au avut alternativă, Iana a mers la Şcoala-internat specială pentru copii surzi şi hipoacuzici din orașul Cahul, la nici șase ani împliniți.

„Iana a învățat acolo 10 ani, timp în care profesorii au avut doar cuvinte de laudă despre ea. Când mergeam să o luăm acasă, ei ne spuneau că Iana învață bine, că este bravo și educată. De asemenea, când mergea la tabără, mereu era lider”, ne-a spus Elena Paniș, mama Ianei.

Elena povestește că au existat cazuri când Iana a fost ofensată, când copiii râdeau de ea, însă ea nu a cedat. Mereu a fost o luptătoare și a dorit să aibă o profesie care să-i asigure independența.

După ce a absolvit școala, Iana a venit la Chișinău, unde a ales să învețe de cofetar-bucătar. Cele 10 luni în care și-a făcut studiile au fost dificile. De dimineață mergea la cursurile de bucătar, iar după-amiază le frecventa pe cele de cofetar și nu avea practic deloc timp liber.

„Ne spunea că îi este greu, dar era convinsă că trebuie să reușească, deoarece noi am plătit bani pentru ca ea să învețe, respectiv nu vrea să ne dezamăgească”, spune Elena.

Pentru că profesia de bucătar necesită mai multă comunicare, Iana își dorește să lucreze în calitate de cofetar.

Chiar dacă are 17 ani, ea spune că vrea să lucreze, deoarece părinților le este greu să o întrețină atât pe ea, cât și pe sora și fratele mai mic. Totodată, Iana menționează că, dacă va lucra, va putea deveni independentă.

A găsit deja și o companie care vrea să o angajeze, după ce a făcut practica acolo și a demonstrat că are toate abilitățile pentru a deveni un bun cofetar. Din luna august, ea va fi angajată la întreprinderea specializată în realizarea produselor de cofetărie „Plovdiv-Len”.

Iana se gândește mereu la viitorul său. Spune că vrea să avanseze în carieră și să aibă un salariu bun care să-i permită să trăiască decent în Chișinău, unde viața e scumpă.

Probabil, Ianei i-ar fi fost mult mai greu să obțină tot ceea ce are dacă părinții săi nu ar fi încurajat-o. Pentru că i-au fost mereu alături, Iana are visuri și tinde să le realizeze. Unul dintre visurile sale este deschiderea unei pizzerii, vis pentru care își propune să lucreze foarte mult.

Iana este un exemplu demn de urmat de către tinerii cu dizabilități care, uneori, lasă mâinile în jos în fața greutăților. Și părinții Ianei sunt un model, pentru că au încurajat-o să facă studii și să se angajeze. Un loc de muncă îți oferă posibilitatea să fii independent financiar, să fii parte a societății, să comunici, să stabilești relații și, nu în ultimul rând, să fii util.

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.