Parenting

Paternitatea îi schimbă pe bărbați: Ce se întâmplă la nivel hormonal și cerebral

Suedia ocupă un loc de frunte în lupta pentru egalitatea de gen în ceea ce privește rolul părinților. Tații își pot lua trei luni de concediu, plătite, pentru fiecare copil pe care îl au în grijă (de fapt, mulți tați își prelungesc concediul).

Peter Gray, antropolog la Universitatea din Nevada, Las Vegas, spune că, dacă Suedia ar obține egalitatea de gen între părinți, ar fi prima societate care ar face acest lucru în istoria omenirii. În prezent se consideră că tații din tribul Aka Pygmy din Africa Centrală sunt cei mai implicați părinți din lume, întrucât fac aproape aceleași activități ca mamele, scrie aeon.co.

Rolul de tată aduce cu sine o serie de schimbări la nivel cerebral și hormonal. Un studiu longitudinal realizat în 2011, având ca subiecți 624 de bărbați filipinezi, a demonstrat faptul că nivelul de testosteron scade în medie cu 34% în fiecare seară a primei luni de paternitate (cel mai extrem caz a fost o scădere de 75%). În schimb, crește nivelul de oxitocină (hormonul dragostei și al atașamentului). Acesta practic se dublează din momentul în care mamele rămân însărcinate și până în primele luni de paternitate.

„Există căi multiple de creștere a nivelului de oxitocină și de „aprindere a creierului” tatălui, precum și de a face ca sistemul tatălui să funcționeze la fel de bine ca în cazul mamelor”, declară neurologul Ruth Feldman de la Universitatea Bar-Ilan din Israel.

Prolactina, hormonul responsabil de inițierea și menținerea lactației, a fost cu aproape 1/5 mai mare la tații cu sugari decât la cei fără copii. Conform studiilor, părinții cu nivelul de prolactină ridicat sunt mai atenți și mai receptivi la strigătele copiilor.

În același timp, paternitatea modifică fizic creierul. În cadrul unui studiu realizat în 2014, cercetătorii au scanat creierul bărbaților în prima lună a copiilor lor, iar apoi după a patra lună. Datele au indicat că materia cenușie a crescut în zonele responsabile de recompensă, atașament și luarea unor decizii complexe.

„Departe de a încălca un rol natural, implicarea tatălui în îngrijirea directă a copilului ar putea fi crucială pentru succesul nostru evolutiv”, conchide Ruth Feldman.

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.