O oază de talente într-un sat din Moldova. Fiecare al doilea elev merge la lecții de muzică sau dans
Școlar

O oază de talente într-un sat din Moldova. Fiecare al doilea elev merge la lecții de muzică sau dans

By 16/02/2018 aprilie 21st, 2020 No Comments

Sursa foto: PNUD Moldova

Casa de cultură din satul Slobozia-Dușca, raionul Criuleni, este o adevărată oază de talente, care demonstrează că o investiție în educație este o investiție pentru viitor. În această localitate cresc talente muzicale care duc faima țării dincolo de hotarele ei.

Cândva dărăpănată, cu pereții jerpeliți, cu săli friguroase, acum Casa de cultură de la Slobozia-Dușca este cartea de vizită a localității și un generator de talente și competitivitate, după ce a fost renovată cu banii Uniunii Europene.

Clădirea a fost construită în anul 1970. Abia după 46 de ani de la darea în exploatare, edificiul s-a „schimbat la față” – a fost renovat acoperișul, au fost schimbate rețelele inginerești și de termoizolare, a fost cumpărat mobilier etc. Uniunea Europeană a alocat 178 560 de euro, echivalentul a 4 milioane de lei sau al unui buget anual al satului.

Primarul localității, Sergiu Istrati, susține că este mândru de această reușită și că, datorită condițiilor din Casa de cultură, în sat sunt organizate tot mai des concursuri culturale zonale, la activități fiind prezente și colective artistice din stânga Nistrului:

„Anual, în bugetul satului este alocat circa jumătate de milion de lei, pentru întreținerea Casei de cultură și achitarea serviciilor pentru cei 11 angajați. Reparația Casei de cultură era una dintre prioritățile administrației localității. Mulțumim Uniunii Europene pentru acest proiect realizat. Ne-am implicat și noi: contribuția comunității a fost de vreo 500 000 de lei”.

Copiii care învață la gimnaziul din localitate au posibilitatea de a frecventa concomitent lecțiile de muzică sau dans de la Casa de cultură. În prezent, practic fiecare al doilea elev face în paralel muzică (la secțiile de acordeon, pian, chitară, instrumente aerofone) sau dans.

Când a ajuns echipa noastră la Casa de cultură, i-a surprins pe tinerii muzicieni în timp ce repetau, fiind ghidați de conducătorul fanfarei, Boris Țurcanu. Elevii ne-au impresionat cu interpretarea unei melodii la saxofon, clarinet și trompetă, formând o compoziție pe care ai tot sta să o asculți.

Maestrul Boris Țurcanu are doar cuvinte de laudă pentru copiii săi: „Sunt străduitori, ascultători, muncesc și acasă, și aici. Ei chiar iubesc muzica și, după ce finalizează studiile, aleg calea muzicii. Am participat la nenumărate concursuri în țară (am evoluat la Palatul Național „Nicolae Sulac”, la Palatul Republicii), dar am cunoscut și marile scene de peste hotare. Am ocupat locul I la un festival din Ucraina”.

Printre băieți, am zărit-o pe Marinela, singura fată din această grupă. Conducătorul Boris Țurcanu ne spune că, în prezent, din fanfară fac parte două fete (Marinela și încă o fetiță din grupa mică).

„Mai multe fete au frecventat cursurile, dar nu toate au reușit să facă față”, adaugă Boris Țurcanu.

Marinela face parte din fanfară, împreună cu fratele ei, Maxim. Are doar 10 ani, dar își croiește deja un viitor de succes. Fratele ei, Maxim, studiază muzica de 7 ani. A început cu fluierul, iar în prezent cântă la clarinet. După ce va absolvi clasa a IX-a, va merge la Colegiul Republican de Muzică „Ștefan Neaga”.

„Când sora era mai mică, obișnuia să cânte la fluierul meu și o ruga pe mama să o înscrie la domnul Borea”, râde Maxim.

Numărul copiilor care vor să studieze un instrument muzical sau să învețe a dansa este tot mai mare în fiecare an. Din cei 240 de copii care învață în gimnaziul din Slobozia-Dușca, 170 frecventează una dintre secțiile muzicale. La casa de cultură activează filialele a două școli de muzică din raion, din Cruglic și din Criuleni.

(în imagine Iana Stahi și Alesea Stahi) 

În altă încăpere am fost fermecați de acordurile line de chitară. Aceste două tinere nu sunt rude, dar au același nume și aceeași pasiune – chitara.

Alesea frecventează lecțiile de chitară de doi ani. Încă din copilărie a vrut să „îmblânzească” un instrument muzical, dar nu a avut posibilitate.

„Am primit în dar această chitară, a fost o bombă în viața mea. Consider că este foarte important pentru tineri să-și dezvolte latura artistică, mai ales dacă au un loc unde pot să o facă. Ca rezultat, va fi o schimbare mai bună pentru țară, în general”.

Și pentru colega sa, Iana, de 11 ani, muzica e un vis din copilărie: „Părinții mi-au dăruit o chitară. Este ceva unic pentru mine, mă bucur că am ocazia să vin aici”.

În sala pentru pian i-am cunoscut pe Dumitru și Mihai, de 15 și, respectiv, 11 ani, care au oferit în câteva minute un recital unic de pian.

Dumitru face pian de șapte ani. Își amintește că încăperea călduroasă de acum era cu câțiva ani în urmă rece, cu pereții jerpeliți, în timp ce podelele de lemn scârțâiau îngrozitor. Dumitru este cel mai mare dintre elevii care cântă la pian și în mai va trebui să meargă la liceul din or. Criuleni. Chiar și așa, el dă asigurări că va veni la Casa de cultură, pentru a-i ajuta pe cei mici să cânte în ansamblu.

Mihai vine la lecții deja de cinci ani. Recunoaște că și lecțiile sunt mai interesante, și clapele mai „dornice de artiști”.

Cea care îi ghidează este doamna Larisa Iacob, profesoară de pian la Școala de arte din or. Criuleni. Pentru doamna profesoară zilele de lucru sunt acum mai plăcute: „Înainte ne încălzeam cu reșoul electric pe care îl aduceam de acasă. Noaptea deconectam reșoul, de aceea dimineața era foarte rece în încăpere. Ne luam câteva rânduri de haine, mulți copii lipseau din cauză că era frig. Primul instrument se dezacorda întruna din cauza frigului, venea meșterul la tot pasul”.

Unde joacă moldovenii, acolo pământul geme. De acest lucru ne-am convins și noi după ce am admirat un dans moldovenesc, coregrafia căruia aparține conducătorului ansamblului de dansuri populare „Țărăncuța”, Ruslan Sitișco.

De 15 ani îi învață pe tineri ce înseamnă ținută scenică, ritm, tempo, temperament și agerime: „Când eram elev, geamurile erau crăpate, lipite cu bandă adezivă, mai intra și omătul. După repetiții, curgea apa de pe geamuri. Acum sunt alte condiții, datorită Uniunii Europene”.

Cei aproape 60 de copii frecventează lecțiile de dans de 3-4 ori pe săptămână. Atunci când se pregătesc pentru concerte, vin la lecții în fiecare zi. Nu se plâng, întrucât sunt conștienți că un trofeu obținut necesită multă muncă, răbdare și perseverență.

Ansamblul de dansuri populare „Țărăncuța” este premiantul diferitor concursuri naționale și internaționale. A reușit să cutreiere mai multe țări din Europa (Italia, Franța, Bulgaria, România), unde a obținut locuri de frunte. În 2015, s-a învrednicit de medalia de aur la un festival internațional din orașul Nedelino, Bulgaria.

„E nevoie de multă muncă, mai ales că e mai greu să atragi tineretul în ziua de azi, din cauza tehnologiilor. În timpul celor două ore de repetiție, nimeni nu se apropie de telefon, numai dacă cineva sună de acasă. E o regulă pe care o respectăm cu toții. Mulțumesc părinților care îndrumă copiii să vină la lecțiile de dans. Mulți dintre tineri nu voiau la început să vină. După jumătate de an de lecții, ei au spus că fără dans nu își văd viața”.

Dorință este, elevi sunt, dar ar fi nevoie de o încăpere mai mare pentru repetiții. Cei câțiva metri pătrați nu fac față numărului mare de tineri dornici de dansul moldovenesc.

Casa de cultură din satul Slobozia-Dușca este o dovadă că niciodată cultura nu va pieri atâta timp cât tânăra generație va simți setea pentru artă, frumos, muncă și viață, atâta timp cât statul și partenerii de dezvoltare vor investi în edificiile de cultură și în oamenii de artă.

Casa de cultură din Slobozia-Dușca se numără printre cele peste 80 de obiecte de infrastructură renovate prin intermediul Programului finanțat de Uniunea Europeană „Susținerea măsurilor de promovare a încrederii”, implementat de PNUD Moldova.

Sursa foto: PNUD Moldova 

Leave a Reply

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.