Parenting

N-am vrut să fiu tată, dar am ajuns cel mai fericit om din lume

Postat de mai 23, 2016 No Comments

Fotograful Filip Toledano avea 40 de ani când a devenit tată pentru prima dată. Nu și-a pus niciodată scopul să aibă copii, nu a visat la ei într-un mod aparte. Când pe lume a apărut Lulu, fiica lui, bărbatul a fost cuprins de emoții duale. Anii care au urmat au fost o adevărată călătorie pentru Filip. El a pornit înfricoșat la drum, dar a ajuns să iubească așa cum nu s-a crezut vreodată în stare.

Fotografiile și rândurile ce urmează aparțin fotografului Filip:

Când ai o iubită, toată lumea te întreabă „Când o să vă căsătoriți?”. După nuntă, ea trece la „Când faceți primul copil?”. După ce acesta vine pe lume, urmează „Și când îl planificați pe al doilea?”.

lulu1

Eu am fost prezent la nașterea fiicei mele, Lulu. Eu am trăit o emoție ciudată: am devenit tată? M-a cuprins un val de iubire? Nu cred. Întrebându-mă dacă îmi place să fiu tată, oamenii așteptau un singur răspuns. Dacă le răspundeam „nu”, ei mă priveau nemulțumiți.

Când s-a născut Lulu, soția mea Karla a dispărut.

lulu2

Îmi era dor de noi. De noi doi. De liniștea noastră și de spațiul nostru.

lulu3

Mă simțeam înlocuit de acest mic extraterestru.

lulu4

Următorii trei ani, nu am mai avut parte de somn odihnitor. Am fost foarte fericit când am auzit-o pe Lulu strănutând pentru prima dată. Am văzut în ea ceva uman!

lulu5

Chiar și cățelul nostru nu manifesta față de ea nici un interes. Cu excepția momentelor când Lulu mânca. Acele momente îl fermecau.

lulu6

Este flămândă sau s-a udat? Îi este frig sau cald? Comunicarea cu Lulu semăna cu transportarea unor substanțe explozive. După ce o adormeam pe Lulu în brațe, o așezam cu grijă pe pat. O singură mișcare greșită era suficientă pentru… BUM! Explozie! Țipăt! Și totul pornea de la capăt.

Mai rău decât strigătul bebelușului este doar așteptarea lui. În special la ora 2 noaptea.

lulu7

Și toate aceste accesorii pe care trebuie să le porți cu tine oriunde, deoarece peste tot sunt o grămadă de microbi.

lulu8

Când Lulu va avea 20 de ani, eu voi avea 60. Mă va considera ea un moșneag? Vom fi noi oare prieteni?

Îmi pare atât de rău că părinții mei au murit înainte să se nască Lulu. Apariția ei a făcut absența lor și mai acută. Aș fi vrut să o întreb pe mama: eram și eu la fel?

lulu9

E destul de trist, dar simt că mă transform într-un tată ordinar. Eram sigur că nu voi fotografia niciodată copii. Acum, la fiecare întâlnire cu prietenii, primul lucru pe care îl fac – scot telefonul. „Știu că vouă nu vă plac fotografiile cu copii, dar Lulu e altfel”.

lulu11

Când mă uit în trecut, observ cât de mult m-am schimbat. Dintr-un observator pasiv, m-am transformat într-un participant activ. Dintr-un fotograf, eu am devenit un tată.

lulu12

Umorul e ceea ce unește oamenii. Într-o zi, Lulu a început să mă tachineze. Am tachinat-o și eu. Am plâns. Ne înțelegeam unul pe celălalt.

lulu13

Este uluitor. În aceste fotografii este atâta iubire!

lulu15

Ce păcat că părinții mei nu-și vor cunoaște nepoata. Mamă, tată, mi-e dor de voi. Eu îi vorbesc des lui Lulu despre voi. Mă gândesc cât de multe mi-ați dat. Sper să-i pot da la fel de multe fiicei mele.

Vreau să-mi cer iertare de la Karla. Știu, i-a fost greu să accepte sinceritatea mea.

lulu16

Vreau să-mi cer iertare de la Lulu. Într-o zi, ea va vedea aceste fotografii și va citi aceste rânduri.

Eu vreau ca ea să știe: sunt atât de fericit că te am. Te iubesc enorm, Lulu.

lulu17

Traducere și sursă foto: adme.ru

Lasă un comentariu