Școlar

La 6 sau 7 ani înscriem copilul la școală? Recomandările psihologăi Iana Ciobanu

By aprilie 23, 2019 iulie 13th, 2020 No Comments

Sursa foto: unimedia.info

„Copilul meu este dezvoltat, citește bine și poate număra”, „Și-au dat și alții copiii la 6 ani la școală și a fost totul bine”. Sunt câteva dintre argumentele pe care le folosesc unii părinți atunci când decid să-și înscrie la școală copiii de 6 ani. Iana Ciobanu, psihologă la Centrul Psiho-Socio-Pedagogic și psihoterapeută, atenționează părinții că mersul mai devreme la școală poate deveni dezavantaj. 

Specialista susține că dezvoltarea cognitivă nu este cea mai importantă atunci când e vorba de înscrierea copilului în clasa I:

„Mulți părinți consideră că copilul de 6 ani este pregătit din punct de vedere cognitiv și asta e cel mai important. Nu e așa. Abilitățile care vin de la școală îi învață să citească, să scrie, să facă matematică sau niște acțiuni care țin de școlarizare și, în niciun caz, nu putem vorbi despre confort emoțional în școală la copiii de 6 ani”.

Cât ține de adaptare, psihologa spune că, atunci când îi întreabă pe copii de ce nu vor să meargă la școală, observă că aceștia nu și-au format o motivație:

  • imaturitate psihoafectivă și motivațională (manifestări de neliniște, uneori chiar frică paralizantă, suferințe, frici, neîncredere, care duc deseori la diferite schimbări somatice, le e frică să meargă la școală, îi doare burta, au diaree);
  • caracterul mai distant al relațiilor și activităților;
  • acești copii deseori se epuizează până la sfârșitul semestrului I;
  • retragere în sine, izolare, reducerea comunicării, chiar mutism;
  • reacții de demisie: fugă, absențe, abandon școlar;
  • nevroze.

Iana Ciobanu menționează că, din punct de vedere psihologic, acești copii prezintă următoarele caracteristici:

  • dependență de adulți. Copiii deseori plâng și așteaptă să vină cineva dintre părinți, nu fac multe sarcini fără susținerea unui matur;
  • fragilitate psihofizicoemoțională;
  • suprasolicitare a proceselor psihice – surmenaj;
  • activitatea de bază – jocul. În clasa I, învățătoarea încearcă să înlocuiască jocul prin acțiuni școlare. Totuși, jucăriile rămân a fi suportul emoțional al copiilor și îi distrag. Atunci când jucăriile sunt puse deoparte, copiii pot face isterie;
  • incapacitatea de distribuire, concentrare a atenției;
  • aprecierea necorespunzătoare particularităților vârstei. La primirea calificativului „Bine” sau „Satisfăcător”, în loc de „Foarte bine”, copilul poate avea crize.

Specialista îndeamnă părinții să nu vorbească urât despre școală sau învățătoare în prezența copilului:

„Nu folosiți amenințări de tipul „Ai să mergi la școală și o să vezi”. În momentul în care va împlini vârsta pentru școală, copilul nu va înțelege că a fost doar o glumă. Totodată, chiar dacă credeți că copilul nu aude, nu folosiți, în prezența lui, critici în adresa învățătoarei. Copilul crede ceea ce spune părintele și e posibil ca imaginea învățătoarei să nu se restabilească în ochii copilului. Vorbiți-i lucruri frumoase, pentru ca viitorul școlar să înțeleagă că vine într-o lume nouă și interesantă”.

Este adevărat că există excepții. Înscrierea în clasa I la vârsta de șase ani este un avantaj pentru acei copii care sunt pregătiți mai întâi din punct de vedere psihologic, apoi cognitiv. Dezavantajul cel mai mare este venirea la o vârstă necorespunzătoare cu particularitățile care nu sunt dezvoltate. Cântăriți obiectiv abilitățile psihologice ale copilului! 

Informațiile au fost oferite în cadrul Forumului „Hai cu noi în clasa I, dragi părinți și scumpi copii!”. Evenimentul a fost organizat la iniţiativa Direcției generale educație, cultură, tineret și sport. Astfel, responsabilii din educație au dorit să informeze părinții despre aspectele obligatorii de pregătire a copiilor pentru școală.

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.