Școlar

La 10 ani, pentru prima dată la școală. „Copiii îl cuprind, iar el le zâmbește”

By noiembrie 19, 2018 No Comments

De doi ani, școala din satul natal a devenit cel mai iubit loc pentru Gheorghiță, un băiețel de 12 ani din satul Mășcăuți – localitate din centrul Moldovei. El nu poate interacționa verbal cu copiii, dar a reușit să-și facă prieteni prin intermediul gesturilor și al zâmbetului.

La naștere, nivelul de bilirubină a crescut într-atât de mult, încât i-a provocat lui Gheorghiță paralizie cerebrală infantilă și retard mintal.

„Medicul ne-a spus: Acesta este un copil mort! Ori îl lăsăm să moară, ori o să vă chinuiţi toată viața”, își amintește Natalia, mama lui Gheorghiță.

Familia copilului nu a cedat și a depus efort pentru ca starea lui de sănătate să se îmbunătățească. Mai mult, mama lui Gheorghiță spune că, pe parcursul celor 12 ani, nu a încercat niciodată să ascundă faptul că are un copil cu nevoi speciale.

„Mereu am crezut că, într-o zi, Gheorghiță va vorbi. A făcut diverse proceduri. La vârsta de 3,5 ani, a început să meargă”, spune Natalia.

Înainte de a fi înscris la școală, Gheorghiță a beneficiat de asistența serviciului social „Echipă Mobilă” din raionul Criuleni – un serviciu de suport destinat persoanelor cu dizabilități. Serviciul a fost creat în cadrul unui proiect finanțat de IM Swedish Development Partner. Ca urmare, băiatul a învățat să numere până la 5, să deseneze și să scrie.

„Inițial, nu acorda atenție doamnelor de la echipa mobilă. Treptat însă a început să se așeze la masă cu ele și chiar le aștepta ca să facă împreună activitățile”, își amintește mama.

La insistența psihologului școlar și în urma implicării Asociației „Femeia și Copilul – Protecție și sprijin” din Criuleni, părinții lui Gheorghiță au decis să-l înscrie la școala din localitate, unde băiatul beneficiază în prezent de un program adaptat. În toți acești ani, părinții se temeau că, la școală, el va fi discriminat și respins de copii.

„Am insistat ca părinții să ducă băiețelul la școală și le-am explicat care vor fi consecințele dacă Gheorghiță va sta acasă”, menționează Ina Cazacu, coordonatoare program „Educație Incluzivă” în cadrul Asociației „Femeia și Copilul – Protecție și sprijin” din Criuleni.

Când a început să meargă la școală, Gheorghiță era timid, închis și nesigur de propriile puteri. În doi ani, timp în care a frecventat școala de două ori pe săptămână, băiatul a evoluat considerabil.

„La început era abătut, nu interacționa cu copiii. Acum vine cu plăcere la școală. De multe ori, nu vrea să plece acasă. Cred că socializarea de la școală și mediul de aici îl ajută foarte mult să se dezvolte. Copiii îl cuprind și el le zâmbește”, spune Aliona Postoroncă, cadru didactic de sprijin în cadrul gimnaziului din satul Mășcăuți.

La școală, programul lui Gheorghiță presupune atât implicarea la lecții, cât și activități la Centrul de Resurse pentru Educația Incluzivă, unde își dezvoltă motricitatea, atenția și abilitățile de comunicare.

„Încercăm să învățăm prin joc și am observat că are dorință de a face lucrurile până la capăt”, a mai spus Aliona Postoroncă.

Gheorghiță este plin de viață și mereu dorește să interacționeze cu copiii, iar școala este locul unde el poate să-și facă prieteni și poate să se dezvolte.

Cel mai important, pentru părinții lui Gheorghiță, este ca băiatul lor să își dezvolte cât mai multe aptitudini, care îl vor ajuta să se descurce în viață și să fie independent.

Acest material a fost realizat în cadrul Proiectului „Abilitare prin comunicare”, susținut de Reprezentanța IM Swedish Development Partner. IM și donatorii săi inițiali nu împărtășesc în mod obligatoriu opiniile exprimate de organizația parteneră și doar autorul este responsabil pentru conținut.

Fotografiile au fost realizate de Ramin Mazur

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.