Școlar

Învingător în fața bolii, a sistemului de învățământ și a concurenților din întreaga lume

Postat de martie 27, 2019 No Comments

Viața îi este o competiție permanentă din care a ieșit, de fiecare dată, învingător. Acum se poate mândri cu medalii de aur, cu trofee și cu diplome de excelență. Vorbim despre Vladimir Șamanov, elev în clasa a IX-a la Complexul-Pilot de Pedagogie Curativă „Orfeu” din Chișinău. 

Complexul „Orfeu” este singura instituție de alternativă educațională de pedagogie curativă din țară, unde copiii cu deficiențe mintale, inclusiv severe și asociate, învață și sunt implicați în diferite activități de creație. Complexul este format din: instituția preșcolară (pentru copiii de la 3 la 7 ani), școala primară (clasele I – III), școala gimnazială (clasele IV – IX) și școala de meserii (anul I și II).

Copiii au parte de servicii psihopedagogice și terapii specifice (kinetoterapie, logoterapie, hidroterapie, terapii ocupaționale, artterapie, muzicoterapie, euritmie etc.).

Vladimir a demonstrat că este învingător chiar în prima zi de viață, atunci când a venit pe lume în a șaptea lună de sarcină. A stat o lună și jumătate în incubator, conectat la tot felul de tuburi și sonde. După externare, Vladimir a început să se dezvolte la fel ca toți ceilalți copii. Mama lui, Nadejda, spune că primul an de viață a fost plin de momente amuzante și memorabile.

Viața familiei a luat o altă întorsătură atunci când Vladimir a împlinit un an – a fost diagnosticat cu paralizie cerebrală infantilă, preponderent pe stânga. Mama lui presupune că totul a pornit de la un produs medicamentos care i-a fost administrat băiatului, chiar dacă medicii susțin că problema constă în faptul că Vladimir s-a născut înainte de termen. Reținerea în dezvoltare devenea tot mai vizibilă. El a încetat să meargă, nici măcar nu putea sta așezat. Au urmat tot felul de terapii la centrele de reabilitare din țară.

„Mergeam oriunde auzeam că există servicii pentru asemenea copii. Serviciile erau gratuite. În schimb, medicamentele erau scumpe. Totuși, efortul nostru a meritat. La patru ani a făcut primii pași. A fost posibil după ce, la o clinică din Odessa, i-au administrat o injecție în picior, pentru relaxarea sistemului muscular. Până atunci, el nu putea merge fără vreun suport. Când ne-am întors, am văzut ceea ce am așteptat atâta timp. Cum s-a întâmplat? El își vedea surioara (de un an și 9 luni) mergând prin casă și încerca să-i imită mișcările”, povestește mama.

Vladimir a fost supus mai multor intervenții chirurgicale în țară și peste hotare. Inițial, familia a mers la o clinică din orașul Tula, Federația Rusă, unde a fost supus unei operații. Apoi, la fiecare 2-3 ani, echipa de chirurgi din Rusia venea la Chișinău și opera câte 15-20 de copii cu paralizie cerebrală infantilă. Suma de 13 000 de lei pentru o singură operație era mult prea mare pentru acele vremuri. Cheltuielile pentru perioada postoperatorie, la fel, era una cu multe zerouri. Chiar dacă Vladimir are rezultate tot mai bune, este nevoit să repete operația odată la câțiva ani.

Și la grădiniță, și la școală, și pe terenul de joc, Vladimir nu înțelegea de ce este ofensat, de ce nu este acceptat de ceilalți copii, de ce copiii îi imită mersul sau îl numesc „calic”. Devenise un copil retras, închis în sine, fără dorință de a se juca sau de a povesti mamei ce i se întâmplă. În clasa a VI-a, el a fost înscris la Complexul-Pilot de Pedagogie Curativă „Orfeu” din Chișinău.

„Acolo a simțit că este util, că poate să ajute. A început să râdă, să fie fericit, să înțeleagă că nu s-a născut în zadar”, spune doamna Nadejda. 

Acum, Vladimir este unul dintre cei mai buni elevi și face parte din orchestra școlară. Ne-a reprezentat țara la diverse concursuri și festivaluri, de unde s-a întors cu premii și cu aprecieri.

Cel mai mare succes al lui Vladimir este reușita de la Festivalul mondial „Pyeongchang Special Music & Art Festival” (2017), unde a obținut o medalie de aur și alta olimpică. Evenimentul s-a desfășurat în Coreea de Sud și a avut drept scop de a demonstra aptitudinile artistice (muzică, pictură, sculptură etc.) ale persoanelor cu cerințe educaționale speciale (CES), precum și de a contribui la incluziunea lor socială.

Aproximativ 500 de persoane, inclusiv 130 cu nevoi speciale, din 26 de țări au participat la eveniment. La festival, tânărul i-a impresionat pe cei prezenți prin interpretarea la fluier a piesei „Păstorul singuratic”.

În perioada 22- 24 martie curent, Vladimir, împreună cu alți cinci elevi, a reprezentat Moldova la Festivalul Internațional Incluziv „Солнечная Музыка”, Moscova. Aceștia au urcat pe scenă împreună cu pedagogul de fluier și conducătorul orchestrei, Oleg Ababii.

În 2016, grupul vocal instrumental din care făcea parte și Vladimir a obținut Diplomă de Excelență pentru performanță artistică în cadrul Festivalului Internațional „Copil ca tine sunt și eu”, ediția a XII-a (Simeria, România).

La „Orfeu”, educația tehnologică-ergoterapie este una dintre componentele educaționale și de reabilitare. Pentru copiii cu nevoi speciale, elementele simple de acțiune cotidiană sunt o muncă permanentă, iată de ce aceste aptitudini trebuie învățate și antrenate zilnic.

Atunci când am mers la Complexul „Orfeu”, Vladimir decora un coș de Paște. Deja a devenit o tradiție ca lucrările elevilor să fie vândute la iarmarocul pascal organizat de instituție.

Desenul formelor este o tehnică specifică școlilor cu metoda de predare Waldorf, care trezește gândirea copilului, simțul echilibrului, al armoniei și al frumosului.

Practicarea cu regularitate a desenului formelor stimulează atenția, creativitatea și imaginația, dezvoltă capacitățile psihomotrice (coordonarea mișcărilor), formează deprinderi de scriere, stimulează și dezvoltă individualitatea copiilor.

Profesoara Natalia Lupușor ne povestește că, la început, Vladimir era un copil neliniștit și cu accese de furie:

„S-a aflat într-un mediu în care a fost marginalizat. Societatea noastră încă nu e pregătită să accepte asemenea copii, la fel cum mulți părinți încă nu acceptă ca în clasa unde merg copiii lor să învețe și un copil cu deficiențe. Vladimir este un băiat binevoitor, deschis, comunicativ, se descurcă și la științele exacte, și la cele ce țin de artă și meșteșugărit, cunoaște bine programele de la calculator. Am văzut generații de elevi care au venit în clasa I și au progresat atât de mult până la absolvire, au devenit independenți”. 

Reușita unei culturi bune implică efort, grijă și răbdare. Sunt calitățile pe care le cultivă învățătoarea la orele de educație tehnologică. Pe lângă aceasta, elevii învață cultura grâului – de la însămânțare până la germinarea și creșterea grâului.

Și aceste lucrări devin decorațiuni de Paște.

Am mers în Atelierul de tâmplărie al Complexului. Lucrările din lemn, realizate cu dibăcie de elevi, fiind ghidați de profesor, ne-au încântat privirea.

Vladimir lucra la confecționarea unui suport pentru șervețele de hârtie. Prelucrarea lemnului este o activitate nu doar relaxantă, ci și benefică pentru dezvoltarea motoricii – dezvoltă coordonarea dintre ochi și mână, antrenează mușchii brațelor ceea ce-i ajută și la scris, sport și autoservire.

Profesorul Vadim Cocoț își amintește că, în clasa a VI-a, abilitățile motrice ale lui Vladimir erau slab dezvoltate, ceea ce-l împiedica să progreseze:

„Acum însă înțelege foarte bine limbajul tehnic. Interacționează cu toți colegii, îi ajută, are o purtare exemplară. În fiecare săptămână organizăm activități diferite – tăieturi interne, externe, lucru la strungă. Acum învățăm ajustarea îmbinării prin cep și cuib”.

Educația incluzivă la „Orfeu” mai este promovată prin muzicoterapie, fanfară și instrumente aerofone. Fluierul este un instrument cu un efect curativ, lecțiile de fluier fiind predate începând cu clasa I. În același timp, improvizarea la tobe și percuție activează întregul creier, implică vederea, auzul, sensibilitatea tactilă și vibrațiile, coordonarea mișcărilor.

Vladimir posedă, în prezent, trei instrumente – fluier, trompetă și chitara bas. Copiii cu deficiențe mintale, de regulă, nu percep ce înseamnă o săptămână sau o lună (nu au gândirea abstractă). Iată de ce a fost introdusă tradiția de a marca fiecare început și sfârșit de zi, săptămână, lună, semestru și an. Toți elevii și profesorii cântă imnul țării, imnul Complexului „Orfeu” și un cântec specific anotimpului. Prin acest exercițiu muzical ritmic vocal, copiii încep să înțeleagă fiecare unitate de timp.

„Până a veni la „Orfeu”, acești copii nu vorbeau deloc, erau considerați inapți pentru învățătură, erau izolați în casă și privați de dreptul la educație. Ce facem noi? Centrăm pe copil curriculumul și arsenalul de cunoștințe psihopedagogice de care dispunem. El este subiectul recuperării, de aceea trebuie să creăm un mediu stimulativ centrat pe copil”, menționează directorul Complexului, Oleg Ababii.

Aceste diplome sunt doar câteva din palmaresul instituției. În spatele lor se ascund ani de muncă, încercări nereușite, provocări, efort și răbdare.

„Republica Moldova poate să se mândrească de succesele copiilor noștri. Mândria noastră este și mai mare atunci când vedem rezultatele elevilor după absolvire. Deja de cinci ani monitorizăm situația fiecărui absolvent. De fapt, niciun profesor nu poate deveni diriginte dacă nu acceptă condiția de a monitoriza elevii. 90% dintre absolvenții noștri fie și-au continuat studiile, fie au fost încadrați în câmpul muncii. Ceilalți își continuă activitățile acasă, dat fiind că starea sănătății este precară”, adaugă Oleg Ababii.

Lecția pe care ne-o oferă Vladimir este una despre perseverență, curaj și optimism. Mama lui Vladimir spune a învățat să-și iubească fiul să fie mândră de el, chiar și dacă nu ar fi adus faimă țării noastre. După toate provocările prin care a trecut, are un îndemn pentru toți părinții:

„Atât de mult se vorbește despre reforma de integrare socială a copiilor cu dizabilități. Totuși, copiii tipici nu sunt învățați să-i accepte pe cei diferiți de ei. Copiii noștri sunt nevoiți să îndure suferințe fizice atunci când merg la terapie sau sunt operați. Suferința însă devine și mai mare atunci când sunt respinși. Povestiți-le copiilor ce înseamnă o dizabilitate, spuneți-le că acești copii există, învățați-i ce înseamnă acceptarea și respectul.

Îndemn părinții copiilor atipici să-și iubească copiii, să le spună că sunt cei mai buni, să le permită să încerce și să greșească, pentru că așa copiii vor putea deveni independenți. Copilul meu e deosebit. Eu îl iubesc așa cum este și sunt mândră de el”. 

Fotografiile au fost realizate de Leonid Bzovîi 

Acest articol a fost realizat cu susținerea Agenției Elvețiene pentru Dezvoltare și Cooperare (SDC). Opiniile exprimate aparțin autorilor și nu reflectă neapărat punctul de vedere al finanțatorilor. 

Lasă un comentariu