Copil mic

Influența mediului familial asupra procesului de dezvoltare a copilului

Postat de iulie 5, 2019 No Comments

Mediul familial pozitiv reprezintă principalele condiții pentru dezvoltarea umană și are un aport semnificativ în procesul de formare a personalității și a funcționării întregului sistem familial.

Conceptul unui mediu pozitiv de creștere a copilului contribuie la dezvoltarea timpurie a mecanismelor cognitive, nivelului funcțional, emoțional și relațional. Cu cât experiența cotidiană a copilului este mai bogată, cu atât capacitatea lui de a răspunde și de a se adapta noilor condiții este mai înaltă, de aceea valorificarea potențialului trebuie realizat într-un mod firesc, susține Patricia Dabija, psihopedagogă la Centrul de Intervenție Precoce „Voinicel”.

În acest sens, responsabilitatea adulților se extinde nu doar la îngrijirea copilului, ci și la crearea unui mediu stimulant, luând în considerare particularitățile individuale de dezvoltare a copilului, capacitățile acestuia și necesitățile de bază, printre care se regăsesc și cele de a primi afecțiune și susținere.

Aici putem menționa dezvoltarea deprinderilor de autoservire, accesul la rutina zilnică, explorarea obiectelor într-un mod securizat și relaționarea activă cu cei din jur. În asemenea mod, părinții facilitează participarea copilului în activitățile cotidiene pentru o bună învățare și creștere în împrejurări potrivite nevoilor copilului mic.

Desigur, aceste responsabilități nu se referă doar la părinții copilului, ci se extind asupra întregii familii. Influența tuturor participanților în procesul de educație este indispensabilă și acționează direct asupra formării personalității copilului. Specialiștii recomandă un mediu familial cu scopul de a optimiza procesul de educație, copilul fiind motivat să acționeze și să dezvolte diferite aptitudini funcționale. Dacă membrii familiei se axează pe activități în formă de joacă, aceste activități dezvoltă capacități complexe de joc, formează diverse deprinderi cotidiene, stimulează nivelul cognitiv și emoțional, atunci copilul deține o bună pricepere de a soluționa sarcini și începe să imite activ.

În urma studiului realizat în cadrul Centrului de Intervenție Precoce „Voinicel” (autoare Patricia Dabija), au fost stabilite principalele activități cotidiene și impactul acestora asupra dezvoltării copilului, folosind două instrumente de bază ce analizează mediul familial (Home observation for measurement of the environment revisited, Caldwell B., Bradley R.) și determinarea nivelului funcțional la copiii mici (Pediatric evaluation of disability inventory, Haley S., Coster W. și alții).

La nivelul răspunsului emoțional și verbal față de copil, este important să îmbunătățim următoarele aspecte:

  • Părintele răspunde verbal la vocalizările sau verbalizările copilului, chiar dacă acesta poate să nu aibă un limbaj clar.
  • Părintele denumește obiectele și persoanele cu care copilul interacționează.
  • Părintele apreciază spontan copilul într-un mod pozitiv, atunci când acesta inițiază o acțiune de joc sau explorează obiectele. Desigur, este important să delimităm regulile simple de restricții, însă ele trebuie clar distinse.
  • Vocea părintelui transmite emoții pozitive față de copil.
  • Părintele demonstrează afecțiune față de copil.

Situațiile cotidiene descrise mai sus au un impact direct asupra următoarelor deprinderi funcționale:

  • Copilul încearcă să arate sau să comunice despre problema apărută.
  • Complexitatea și expresivitatea comunicării se dezvoltă activ; copilul încearcă să folosească gesturi cu înțeles clar sau cuvinte cu semnificație.
  • Interacțiunea socială și interactivă cu adulții se formează bine, copilul demonstrează interes și grijă inițiind o activitate/un joc cunoscut.

La nivelul implicării adultului în activități cu copilul, sunt importante următoarele aspecte:

  • Părintele vorbește cu copilul în timpul unei activități casnice, demonstrând funcționalitatea obiectelor din cotidian.
  • În timpul zilei, părintele structurează periodic jocul copilului. Ghidarea părintelui în acest sens este foarte importantă, deseori copilul nu știe cum să se joace sau să acționeze.
  • Părintele îl învață pe copil cum să ofere și să primească afecțiune, precum și alte răspunsuri emoționale.
  • Părintele petrece un anumit timp pentru a-l învăța pe copil cum să comunice, aici facem referire nu doar la verbalizare, ci și la învățarea gesturilor („Pa-pa”, „Dă” etc.).
  • Părintele oferă diverse jucării și obiecte cotidiene pentru dezvoltarea copilului.

Reieșind din aceste aspecte, dezvoltăm următoarele deprinderi funcționale:

  • Copilul folosește funcțional obiecte, cum ar fi lingura, cana, furculița etc., înțelegând semnificația acestora.
  • Încearcă să se autoservească spălând mâinile, fața, încercând să-și spele unele părți ale corpului ș.a.
  • Comunicarea funcțională se dezvoltă activ, copilul numește obiecte, folosind cuvinte și gesturi pentru a direcționa acțiunile adultului.
  • Interacțiunea cu copiii devine activă, copilul observă alți copii, poate gesticula și vocaliza în adresa lor.
  • Jocul devine calitativ, copilul manipulează intenționat jucăriile și folosește obiecte reale sau alternative în episoade improvizate.
  • În rutina zilnică am determinat o inițiere a unor sarcini, copilul începând să aibă grijă de lucrurile personale, fiind ghidat.
Autoarea articolului: Patricia Dabija, psihopedagogă la Centrul de Intervenție Precoce „Voinicel”. Acest articol a fost realizat în cadrul unui proiect susținut de IM Swedish Development Partner 

Lasă un comentariu