Skip to content Skip to footer

„În fiecare zi văd copii care pot identifica un urs pe tabletă, dar nu pot identifica un urs jucărie”

Circa 100 de părinți, mame și tați, au aflat când telefonul, televizorul și computerul pot deveni „jucării” periculoase pentru copii, creând dependență (autism virtual și demență digitală). Informațiile au fost oferite de Sergiu Toma, psiholog la Centrul de Intervenție Precoce „Voinicel”, și Ina Crasnojon, psihologă la Academia Părinților de Invidiat.

Discuția publică a fost organizată de platforma media suntparinte.md, cu susținerea financiară a Agenției Elvețiene pentru Dezvoltare și Cooperare. Gazda evenimentului a fost Centrul Republican pentru Copii și Tineret „Artico”.

„Mi se întâmplă în fiecare zi să văd copii care pot identifica un urs pe tabletă, dar nu pot identifica un urs jucărie”

Sergiu Toma, psiholog la Centrul de Intervenție Timpurie „Voinicel”, susține că perioada 0-2 ani este destinată dezvoltării senzorio-motorii. Atunci când este expus la gadgeturi la această vârstă, copilul este privat de posibilitatea cunoașterii prin atingerea și manipularea fizică a materialelor, ceea ce reprezintă una dintre condițiile desfășurării procesului de cunoaștere și, prin urmare, de structurare a traseelor neuronale:

„La centru mi se întâmplă, în fiecare zi, să văd copii care pot identifica un urs pe tabletă, dar nu pot identifica un urs jucărie. De ce? Pentru că această cantitate de imagine pe care ei o văd în mediul virtual este într-atât de mare, încât nu pot face transferul către lumea reală. Imaginația nu se dezvoltă cu ajutorul ecranului, ci atunci când copilul interacționează cu un obiect palpabil, când pune mâna pe el. Televizorul nu interacționează cu copilul, nu-i răspunde”.

Expunerea la ecran poate atrage următoarele consecințe:

  • deficit de concentrare și de atenție, întârziere în dezvoltarea cognitivă;
  • se produc rupturi sau scurtcircuite între senzații și percepții la nivelul majorității organelor de simț;
  • copilul întâmpină dificultăți nu în preluarea informației senzoriale, ci în prelucrarea (transformarea și integrarea) acesteia în percepție;
  • în ultimii 2-3 ani, neuropsihiatrii și psihologii clinicieni raportează o nouă formă de autism – „autismul virtual”.

Un copil de 0-2 ani petrece zilnic:

Pentru SOMN:

  • 0-1 ani: 14-16 ore/zi
  • 1-2 ani: 13-15 ore/zi

Pentru MÂNCARE:

  • 3-4 ore/zi (4-6 mese/zi)

Pentru BAIE/IGIENĂ:

  • 1 oră/zi

În această perioadă copilul se află între 9 și 11 ore de veghe/zi. Prin urmare, 4 ore/zi de ecrane pentru un copil de 0-2 ani înseamnă 50-80% din timpul total în care copilul se află în perioada de veghe.

Sergiu Toma recomandă Regula celor 3 „C”

Cât privește (Cantitatea)?

  • 0-1 ani: 0 minute/zi
  • 1-2 ani: 0 minute/zi
  • 2-3 ani: 15-30 minute/zi (cu supraveghere)
  • 3-4 ani: 1 oră/zi în minimum 2 reprize de 30 minute

Ce privește (Conținutul)?

  • În limba de comunicare din casă
  • Ceea ce conține lucruri apropiate de realitate (animale, oameni)
  • De preferat ecrane depărtate la maximum de ochi (de ex. televizor)

Evitați figurile geometrice/culorile; limbile străine; să credeți că inteligența și manierele sunt transmise prin ecran!

Cum privește? (Calitatea experienței)

  • 2-3 ani:
    Fiți fizic alături sau în preajma copilului
    Comentați ce vedeți pe ecran, întrebați ce vede
    Evitați să aleagă orice
  • 3-4 ani:
    Întrebați ce i-a plăcut

„Așa cum le vorbiți copiilor despre consecințele alcoolului și fumatului, vorbiți-le despre cum dispozitivele digitale le afectează creierul”

Ina Crasnojon, psihologă la Academia Părinților de Invidiat, menționează că, atunci când copilul este mic, el poate fi ușor controlat. Cele mai mari probleme apar în perioada de preadolescență/adolescență.

Consecințele utilizării în exces a dispozitivelor electronice:

  • Depresia (adolescentul nu mai iese din casă, crede că nimeni nu are nevoie de el, nu mai comunică cu cei din jur).
  • Insomnia (din motiv că este expus ecranelor, el nu poate dormi, creierul lui nu mai știe să se relaxeze).
  • Supraponderabilitate (adolescentul nu face mișcare).
  • Vulnerabilitate și agresivitate (nu le place când introduceți o regulă/limită).
  • Lipsă de empatie (ecranele nu dezvoltă echilibrul emoțional).

„Copiii care au beneficiat de serviciile noastre au fost diagnosticați cu psihoză. Adolescenții au ajuns în spitale de psihiatrie din cauza insomniei. Cum e posibil? După ce nu dorm 2-3 nopți, ei încep să aibă halucinații, se sperie. În această secție, adolescentul se traumatizează dublu, este supus unui tratament medicamentos, face terapie, ulterior nu se poate adapta în viața socială, pentru că știe că a fost internat în psihiatrie”. 

Nu interziceți complet dispozitivele digitale! 

Ina Casnojon îndeamnă părinții să nu interzică accesul la dispozitivele digitale, pentru că creierul copilului nu va înțelege:

„Stabiliți limite. Totuși, pregătiți-vă pentru tot felul de reacții, o să observați comportamente de tipul trântitul ușilor, ieșitul din casă. În cele din urmă, copilul va reveni. Important e să fiți fermi. S-ar putea să vă spună că sunteți rău/rea. În momentul în care veți introduce reguli, să știți că comportamentele pe care le vor manifesta copiii se vor schimba în maximum două săptămâni, pentru că un comportament se învață, se dezvață în aproximativ două săptămâni. E nevoie de răbdare. Faceți un consiliu de familie. Elaborați propriile reguli, dar care să fie valabile pentru toată familia. Copilul va face ceea ce vede la părinți, Aveți grijă ce transmiteți, faceți jocuri împreună, comunicați, ajutați-vă copiii!” 

Demența digitală este o formă de declin mintal cauzat de suprautilizarea mediului digital, care afectează capacitatea cognitivă a copiilor și adolescenților. Aceștia întâmpină dificultăți mari în memorarea celor mai simple detalii din viața lor. Da, este adevărat că tehnologiile îi ajută pe copii să fie în pas cu tot ce este nou, doar că treptat se transformă în roboți, fără sentimente și implicări emoționale. Tehnologiile digitale distrug funcțiile creierului.

Mai multe fotografii de la eveniment găsiți AICI.

Acest articol a fost realizat cu susținerea Agenției Elvețiene pentru Dezvoltare și Cooperare (SDC). Opiniile exprimate aparțin autorilor și nu reflectă neapărat punctul de vedere al SDC.

Avertizare! Preluarea conținutului, fără a cita sursa, dăunează grav imaginii instituției dvs. Puteți prelua în limita a 500 de caractere, dar să citați sursa cu link activ. Conținutul poate fi preluat integral doar cu permisiunea redacției Suntparinte.md.

Adresa: str. Alexei Mateevici, 46/1, Chișinău, Republica Moldova
Număr de contact: 068 294 424

CMT © 2024. Toate drepturile rezervate.