Util pentru părinți

„Homosexualitatea nu este un trend sau o invenție. Așa ne-am născut”

Homosexualitatea, un subiect controversat și sensibil în societatea noastră, a existat de la începuturile istoriei umanității. Mari artiști, scriitori, militari și alte persoane cunoscute au demonstrat că orientarea sexuală nu te face mai puțin perseverent sau priceput într-un domeniu anume.

Tim Cook, directorul general al companiei „Apple”, Michael Kors, cunoscut ca regele modei americane, cântăreții Elton John și Ricky Martin sunt câțiva dintre cei care au demonstrat că pot trezi admirație în întreaga lume, indiferent de orientarea sexuală. Mai mult, există informații precum că personalități ca Alexandru Macedon, Leonardo da Vinci și Hans Christian Andersen au fost homosexuali.

Republica Moldova continuă să fie intolerantă față de comunitatea LGBT. Țara noastră se situează pe locul 41 din 49 de țări europene la capitolul toleranță, conform ultimului clasament Rainbow Europe Map 2019. Doar 12% dintre moldoveni manifestă toleranță față de comunitatea LGBT.

Andrei are 35 de ani, Sergiu – 40. Ne-am întâlnit în parc, după care ne-am continuat discuția într-o cafenea. Orientarea lor sexuală nicidecum nu le știrbește aspectul, modul de a vorbi și nici nu-i face mai puțin manierați în spațiul public. „Suntem oameni la fel ca voi”, ne-au spus ei. Sunt oameni liberi și, în același timp, se simt închiși ca într-o colivie, cu multe restricții impuse de societate. Chiar și atunci când merg pe stradă, fără să se țină de mână, „mereu există un fel de autocontrol – să nu mergi altfel, să nu te uiți altfel, să mergi la o anumită distanță, să creezi impresia că mergi alături de un cunoscut”. 

„Poate te însori, măcar veți avea un copil, să fii în rând cu toți”

Când era prin clasa a VII-a, Andrei și-a dat seama că se simțea mai bine în compania băieților: „Nu știu cum s-a întâmplat și nici măcar nu-mi puneam întrebări, consideram că era ceva normal. Pe atunci nici nu aveam acces la informație, nu auzisem despre gay”. 

Era o fire retrasă și tăcută, îi plăcea să-și petreacă timpul liber acasă. Tatăl însă insista ca Andrei să meargă la discotecă împreună cu ceilalți băieți: „Mă duceam… o făceam doar pentru el. Ajungeam acolo și stăteam într-un colț, ascultam muzică. Mă simțeam mai bine acasă”.

După ce a terminat clasa a XI-a la școala din sat, a plecat la Chișinău. Acolo, pentru prima dată, a înțeles că mai sunt bărbați ca el:

„Am găsit o platformă de socializare, am indicat niște informații false despre mine și, desigur, am anexat o fotografie falsă. Abia atunci am văzut că sunt bărbați care, la fel, caută bărbați, am văzut că sunt interesați de ce eram interesat și eu. Am început să fac cunoștință pe internet cu alți bărbați, deși îmi era frică. Foloseam calculatorul de la bibliotecă, micșoram pagina ca să nu vadă nimeni cu cine vorbesc, ieșeam pe ascuns la întâlnire. Aveam vreo 21 de ani când am ieșit pentru prima dată la întâlnire cu un bărbat, mai în vârstă decât mine. Am discutat despre interese, muzica pe care o ascult. Asta a fost tot”. 

Pe la 24 de ani, Andrei a încercat să fie „ca toți”; nu pentru el, ci pentru părinții lui, ne povestește acesta. Într-un sat în care principalul subiect de discuție pe stradă este „Ți s-a însurat băiatul?” sau „Când o să-ți aducă vreun nepot?”, presiunea era prea mare pentru mama lui Andrei, funcționară publică în sat:

„Întâlnindu-se prin sat, mamele se laudă „Uite-te, ai mei și-au luat casă”, „Uite ce noră bună am”. Mama mea tăcea, nu avea ce spune. Am ascuns o perioadă, până am crezut că mama mă va accepta și mă va înțelege, sunt copilul ei, n-o să mă alunge”.

Se întâmpla în al III-lea an de facultate când Andrei i-a spus mamei sale adevărul. Totuși, ea continua să creadă că e ceva temporar și că, poate, va încerca și el să fie „ca lumea”. Tatălui nu i-a spus direct: „Venisem în ospeție. Stăteam cu toții la masă și tatăl începuse să facă aluzii că mai ține doi porci… poate pentru o nuntă. Le-am spus că nu va fi nicio nuntă, să nu aștepte, i-am dat de înțeles că-mi plac bărbații. Mi-a răspuns atât: „Să fii tu sănătos””.

Și sora lui Andrei știe că el este gay. Totuși, în familie subiectul a rămas unul tabu. Mama încă nu s-a resemnat, în timp ce tatăl evită să vorbească. Andrei însă se simte liber, pentru că nu va mai trebui să se prefacă și să găsească tot felul de argumente la întrebarea: „Când ne aduci un nepot?”.

În anii de studenție, i-a povestit unei bune prietene despre ce i se întâmplă. Răspunsul ei însă nu a fost tocmai cel așteptat: „Poate n-ai încercat, o să-ți fac cunoștință cu o prietenă de-a mea, e tare dezghețată”. Andrei nu simțea nimic deosebit pentru acea fată, însă îi era frică să-i spună adevărul: 

„Am făcut asta de dragul mamei. Tot insista „Poate te însori, chiar dacă veți trăi o perioadă scurtă și apoi veți divorța, măcar veți avea un copil, să fii în rând cu toți”. După un an de relație, i-am spus Sorinei că sunt gay. Ea credea că e vina ei, că ceva nu a făcut bine. A insistat să mai încercăm, că poate nu e totul pierdut. A mai trecut un an, dar situația devenea tot mai stresantă, până când am decis să punem punct. Nu era nimeni vinovat, așa m-am născut. Mă bucur că am avut curajul să-i spun. Deși târziu, dar am făcut-o. În cele din urmă, am plecat peste hotare. M-am întors în țară în 2012, atunci când l-am cunoscut pe Sergiu”. 

„Mama umbla pe la biserică, îi trăgea în cărți, credea că mi-e făcut” 

Sergiu e un bărbat înalt, cu un simț al umorului dezvoltat, liber în exprimare și gândire. Își amintește cu drag de copilăria lui când se juca împreună cu alte fete „de-a familia”. Juca ba rolul de mamă, ba cel de vânzătoare, îi plăcea să coase, să împletească. În schimb, când ieșea pe stadion cu băieții, stătea într-o parte.

Prin clasa a VII-a începuse să fie tot mai atras de băieți: „Pe atunci, la anumite ore, se stingea lumina. Eu îmi chemam prietenii acasă, ne jucam, ne trânteam. Treptat începusem să înțeleg că nu e doar un joc pentru mine. Atât de mult îmi doream să nu se aprindă lumina, ca ei să nu se ducă acasă. Până atunci nu înțelegeam, nici nu știam că se întâmplă ceva cu mine, că ceea ce simțeam nu e normal”. 

Pe la 23 de ani a aflat primele răspunsuri la întrebarea „Ce mi se întâmplă?”. Cumpărase o revistă de specialitate pe coperta căreia era Robbie Williams (cântăreț și compozitor englez). Credea că e o revistă despre artiști. A deschis-o în autobuz și a văzut pentru prima dată băieți îmbrățișați:

„Nu am înțeles și am închis-o. Mi-a fost rușine. Acasă am aruncat-o sub pat, ca să nu o găsească nimeni. Am deschis-o noaptea și am citit, erau câteva pagini despre homosexuali și lesbiene. Ce-i drept, îmi trezeau mai mult interes fotografiile cu băieți decât cele cu fete. A doua zi, am sunat la numărul de telefon al revistei, am vrut să cunosc această organizație. Am umblat vreo 2-3 ore pe afară, mă temeam să intru, până când, în cele din urmă, am făcut pasul. Atunci am înțeles că mai sunt așa oameni ca mine, mi-au explicat că sunt gay. Tot atunci mi-am întâlnit prima dragoste. Da, m-am îndrăgostit ca niciodată”. 

Sergiu spune că nu a găsit momentul oportun să-i spună mamei lui adevărul, dar crede că ea intuiește.

„Orice părinte își dă seama. Mama umbla pe la biserică, mă descânta, îi trăgea în cărți, credea că mi-e făcut. Mergea la biserică și aprindea lumânări, rugându-se să-mi găsesc o femeie. Când am văzut că situația ajunsese atât de departe, i-am spus să se oprească”, afirmă el.

Mai mult decât atât, cu ceva timp în urmă, pentru a scăpa de presiunea din partea familiei, a improvizat o relație fictivă cu Andreea, o colegă de serviciu care-și creștea singură copilul: „Ambii trebuia să mergem acasă la părinți, eu eram singur, ea născuse un copil dintr-o relație anterioară. Eram nevoiți să ne prefacem, ca să nu vorbească satul. Așa mi-am liniștit părinții – eu am prietenă, copilul Andreei are tată. Nu a ținut mult această relație. Ne-am dat seama că nu ne simțim bine înscenând un rol care nu ne aparține”.

„Ne leagă dragostea! Ne-am jurat credință și fidelitate”

Andrei și Sergiu se cunoșteau de pe internet, dar niciodată nu comunicaseră. În 2016, s-au văzut în realitate, pentru prima dată, la „Spălătorie”, unul dintre cele mai prietenoase localuri pentru comunitatea LGBT și nu doar. Este un spațiu pentru toate persoanele care vor să petreacă timpul într-o atmosferă prietenoasă și incluzivă.

Într-o zi de duminică (22 ianuarie, 2017) și-au jurat credință și fidelitate.

„Voiam să facem ceva simbolic, dar memorabil. Am cumpărat verighete pe care le-am gravat cu inițialele prenumelor, am chemat câțiva prieteni în ospeție la ora 19:00, fără să le spunem motivul invitației. Am pregătit totul până la cele mai mici detalii: baloane pentru decor, bolul cu orez în care am pus verighetele, platouri cu bucate”.

Nu au avut un ofițer de stare civilă. Un prieten a fost cel care le-a unit destinele. „Ne leagă dragostea, una bazată pe respect, încredere și înțelegere”, ne-au spus cei doi.

Cuplurile de același sex nu sunt recunoscute în Republica Moldova. Constituția Republicii Moldova definește familia drept „căsătoria liber consimțită între bărbat și femeie”. De asemenea, căsătoriile gay sunt interzise prin articolul 15 al Codului familiei, care nu admite încheierea căsătoriei între persoane de același sex.

„Ne gândeam să mergem în alt stat european, ca să ne oficializăm relația, dar ne-am dat seama că aici nu va avea nicio însemnătate. Pentru noi nu contează atât de mult certificatul”, adaugă Andrei și Sergiu.

„Noi nu am ales să fim așa. Voi ați ales să iubiți o femeie sau un bărbat?” 

Andrei și Sergiu susțin că homosexualitatea nu este un trend sau o invenție a americanilor sau a europenilor, ea a existat dintotdeauna:

„Noi nu am ales să fim așa, la fel cum voi nu ați ales să iubiți o femeie sau un bărbat. Homosexualitatea nu e dobândită, ci înnăscută. Am devenit subiect de ură și de murdărit oamenii. De ce? Pentru că oamenii nu sunt informați și nici măcar nu încearcă să o facă. Mulți critică așa-zisul „comportament amoral” al comunității LGBT, chiar dacă nu l-au văzut niciodată. Când va avea grijă fiecare de propria persoană, vom trăi mai bine. Fiecare persoană are o limită de discreție și de comportament în spațiul public. Văd mulți tineri heterosexuali care se sărută în public. De ce comportamentul lor nu trezește disconfort? De fapt, ei sunt cei care fac abuz de privilegiul acesta”.

Un sondaj sociologic realizat de Institutul de Politici Publice, în 2014, arată că moldovenii asociază homosexualii sau lesbienele cu „boala psihică/nebuni” (7,9%), „anormal” (6,3%), „persoane bolnave” (6,1%), „destrăbălați” (5,5%). Totuși, în anul 1973, Asociația Americană de Psihiatrie (APA) a decis ca homosexualitatea să fie exclusă din lista dereglărilor și tulburărilor psihice. Și Organizația Mondială a Sănătății (1993) a declarat homosexualitatea ca o modalitate firească de exprimare a sentimentelor umane.

Mai mult, Dr. Robert L. Spitzer, considerat tatăl psihiatriei moderne, și-a cerut scuze pentru cercetarea sa despre gay și lesbiene din 2001. Acesta prezentase conceptul de „terapie reparatorie” pentru homosexuali, conform căruia, printr-o intervenție terapeutică, homosexualii și lesbienele și-ar putea schimba orientarea sexuală devenind heterosexuali.

În 2012, Dr. Robert L. Spitzer a declarat că regretă studiul prezentat și că datorează scuze acestei comunități. El a trimis o scrisoare la Archives of Sexual Behavior (jurnalul științific care a publicat lucrarea sa în 2003), cerând retragerea respectivului studiu.

În 2018, Organizația Mondială a Sănătății a anunțat că persoanele transgender (care se nasc într-un corp ce nu corespunde identității lor de gen) nu suferă de o boală psihică, introducând, în schimb, dependența de jocurile video în lista afecțiunilor psihice. Motivul ar fi că nu există dovezi precum că incongruența de gen este o tulburare mentală.

Andrei și Sergiu recunosc că persoanele „diferite” parcurg un drum greu spre acceptare în familie, la locul de muncă, în comunitate. Andrei lucra în calitate de magaziner la o firmă cu capital străin, cu aproximativ 400 de angajați. La început de săptămână, colegii săi din secție povesteau ce au făcut în weekend: 

„De fiecare dată trebuia să mint, având o mască precum că sunt altfel. Doar patru colege îmi știau secretul, m-au acceptat și au apreciat că am fost deschis. După ce m-am căsătorit, venisem entuziasmat la serviciu, colegele văzuseră și verigheta pe deget. Starea de euforie a ținut exact o oră. Am observat că lumea se uită la mine, toți erau informați, fotografiile umblau de la unul la altul”. 

Sergiu susține că și el era bârfit la locul de muncă, deși aparent colegii îl acceptau și-l apreciau. Acum, ambii lucrează la Genderdoc-M, prima organizație neguvernamentală care apără și promovează drepturile comunității LGBT în Republica Moldova.

„Am fost blamați, etichetați, numiți în diferite feluri. Am trecut prin multe incidente, cu riscul de a fi bătuți. Trebuie să te prefaci, să te îmbraci altfel. Cunoaștem colegi cărora le-a fost refuzat accesul într-un local, după ce mai mulți clienți s-ar fi plâns că nu vor să bea din același pahar. Persoanele LGBT întâmpină dificultăți și atunci când vor să procure un imobil sau alte bunuri în comun, din moment ce nu au un certificat de căsătorie înregistrat în țara noastră”, menționează Sergiu și Andrei. 

Chiar dacă, în țara noastră, există Legea cu privire la asigurarea egalității de șanse între femei și bărbați, se pare că aceasta rămâne deocamdată pe hârtie. Orientarea homosexuală continuă să fie considerată o boală sau o practică păcătoasă. Mai mult, aceasta este privită ca periculoasă pentru societate, inclusiv pentru copii, pentru că poate „atrage alții” către aceeași boală sau păcat.

„Nimeni nu a demonstrat că persoanele LGBT sunt mai puțin educate. Noi, de exemplu, în fiecare an, ajutăm câte un copil dintr-o familie social vulnerabilă. Îi cumpărăm toate rechizitele școlare de care are nevoie.

Încetați să credeți în mituri de felul „gay devin cei care au suferit din cauza fetelor, au crescut doar cu mama sau vor să fie considerați cool printre prieteni”. Nimic din toate acestea nu ne influențează orientarea sexuală. Nu depuneți efort ca să ne înțelegeți, avem aceleași necesități ca voi, suntem oameni, gătim, achităm și noi impozite, avem grijă de animale, nu ne deosebim și nu cerem drepturi aparte. Vrem doar ca legea să fie egală pentru toți”. 

Fotografiile au fost realizate de Cristina Vizitiu 

Acest articol a fost realizat cu susținerea Agenției Elvețiene pentru Dezvoltare și Cooperare (SDC). Opiniile exprimate aparțin autorilor și nu reflectă neapărat punctul de vedere al SDC.

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.