Școlar

Din viața unei profesoare din Moldova: „La începutul fiecărui an școlar, spun că este ultimul”

Postat de noiembrie 27, 2018 No Comments

Dedicația pentru munca pe care o fac și dragostea pentru copii sunt lucrurile care îi mai motivează pe pedagogii din Republica Moldova să vină la școală zi de zi. „Nimeni nu vine la lucru de dragul salariului. Majoritatea pedagogilor vin la școală din plăcere și pentru împlinirea sufletească”, o spune Viorica Verebcean, profesoară de istorie la Liceul Teoretic „Alexei Mateevici” din orașul Căușeni.

De 17 ani, Viorica Verebcean activează în sistemul de învățământ. Ea spune că, în Republica Moldova, viața de profesoară nu este ușoară, dar e interesantă și îți oferă posibilitatea să cunoști tineri inteligenți și dornici de carte.

„Sunt multe momente pozitive. Este o plăcere atunci când vezi că elevii sunt interesați să cunoască mai multe și doresc să fie mereu implicați”, spune profesoara, care menționează că pedagogii sunt cei care ghidează și ajută tinerii să devină personalități.

Lecțiile de istorie predate de Viorica Verebcean nu sunt niciodată la fel, deoarece ea se străduie ca orele să fie irepetabile. Pe lângă teorie, profesoara încearcă să le cultive dragostea pentru istorie prin intermediul scenetelor și al filmelor istorice. Mai exact, elevii înscenează secvențe din istorie, intrând în pielea personajelor. 

„Lecțiile de istorie nu sunt unele tipice. Nu facem conspecte, dar învățăm într-un mod interactiv, prin intermediul scenetelor. Foarte mult depinde de profesor”, menționează o discipolă de-a Vioricăi Verebcean.

„Încerc să-i motivez să vorbească în fața clasei, spunându-le că ei sunt viitori miniștri, viitori demnitari. Le spun cum Obama vorbește în fața mulțimii și cuprinde cu privirea întregul public. Le spun că trebuie să aibă ținută scenică”, subliniază profesoara.

Pentru ca o lecție să fie interesantă și atractivă pentru elevi, profesorul trebuie să fie mereu în pregătiri, indiferent dacă este la școală sau în drum spre casă. Atunci când lecțiile sunt neobișnuite și interactive, tinerii tind să îndrăgească obiectul. De multe ori, spune profesoara, ideile îi vin întâmplător.

Încrederea a stat mereu la baza relațiilor dintre Viorica Verebcean și elevii ei. Pedagoga spune că, atunci când copiii au evaluări, niciodată nu o face pe jandarmul: „Până la urmă, fiecare învață pentru el și va avea rezultate pe măsură”.  

În același timp, munca unui profesor nu se termină după ușile școlii. Pregătirile pentru ore, îndeplinirea documentației școlare, verificarea evaluărilor necesită foarte mult timp, pe care profesorii îl dedică atunci când sunt acasă, lângă familiile lor.

Atunci când nu reușește să verifice lucrările în clasă, menționează pedagoga, le ia acasă.

„Petrec multe weekenduri verificând lucrări, deoarece o lucrare nu poate fi verificată atât de ușor. Trebuie să explici pentru ce ai dat un anumit punctaj”, spune profesoara, care mai menționează că, de obicei, verifică lucrările dis-de-dimineață, între orele 5:00 și 6:30, „atunci când este liniște în casă”.

 „Când primesc salariul, sunt fericită primele 10 minute, apoi mă gândesc câte zile au rămas până la următorul”.

De fapt, dragostea pentru copii reprezintă motorașul care motivează profesorii să se dedice cu suflet.

„Să fii profesor în Moldova, cred că e mai mult un hobby. Cine lucrează în sistemul de învățământ? Cei cărora le place și se regăsesc, cei care nu au altă ieșire din situație și cei care au un sponsor bun”, menționează Viorica Verebcean.

Salariile foarte mici nu acoperă nici pe departe necesitățile pedagogilor din Moldova. Potrivit ultimilor modificări ale legislației, de la 1 septembrie, cadrele didactice din învățământul general și profesional tehnic, cu studii superioare, au un salariu de 3.550 de lei.

„Când este vorba de bani, chiar e greu pentru un profesor să trăiască cu un asemenea salariu. Când lucrez cu un așa salariu, trebuie să ai copii foarte înțelegători. Copilul meu cel mai mare, văzând care este situația noastră, a început să lucreze din clasa a XI-a. Astfel, își făcea bani de buzunar. Pe de o parte, greutățile îi fac să fie descurcăreți”, spune profesoara.

Pentru ca pedagogii să-și poată permite un trai decent și să nu se gândească cu ce să-și întrețină familiile, salariile lor ar trebui să fie echivalente cu cele ale deputaților, menționează Viorica Verebcean.

„În prezent, toată lumea lucrează pentru două salarii, altfel nu am rezista. Pentru 18 ore, un salariu este de 3.600 de lei, fără impozite”, mai spune profesoara.

De fapt, bucuria nu este de lungă durată: „Când primesc salariul, sunt fericită primele 10 minute, apoi mă gândesc câte zile au rămas până la următorul”.

În prezent, Viorica Verebcean deține funcția de directoare adjunctă pentru educație, este profesoară de istorie și coordonatoarea „Clubului Erudiților” din cadrul Centrului raional de creație a copiilor și adolescenților din Căușeni.

Toate aceste lucruri luate împreună creează o atmosferă îngrijorătoare și tot mai mulți pedagogi se gândesc să plece, nu doar din sistem, ci și din țară.

„La începutul fiecărui an școlar, spun că este ultimul. Am impresia că toți în această țară trăiesc cu gândul că, într-o zi, o să fluture din mână, că o să se care de aici. Este o dezamăgire foarte mare”, susține profesoara.

„Învățământul nostru se duce de râpă”

Deși guvernarea dă asigurări că, în ultimii ani, sistemul de învățământ a fost reformat, ceea ce a schimbat situația spre bine, lucrurile sunt simțite diferit de către pedagogi, cei care zi de zi lucrează în acest sistem.

„Cât ar fi de regretabil, în fiecare an constat că învățământul nostru se duce de râpă, chiar dacă se spune că se fac schimbări. Fiecare ministru care vine vrea să reinventeze roata. Nu știu nu sunt continuate ideile bune. Ei cred că, dacă vin cu ceva nou, atunci e mai bine. Fiecare vrea să arate că face ceva. Sunt foarte mari probleme în învățământ și procesul nu decurge cum ar trebui”, menționează Viorica Verebcean.

Totodată, se încearcă să fie scoase în evidență lucruri minore, cum ar fi uniforma școlară, fiind omise adevăratele probleme.

„Se discută intens despre uniforma școlară. Dar oare s-au epuizat celelalte probleme? De când e lumea, haina nu a constituit o problemă. Noi degrabă nu o să avem pe cine îmbrăca în uniforme, deoarece în școli sunt foarte puțini elevi”, mai spune profesoara.

De exemplu, în multe școli din țară, copiii nu au acces la apă potabilă și la grupuri sanitare moderne sau, dacă acestea au fost reabilitate, copiii au acces doar pe timp de iarnă.

O altă problemă este cea a manualelor școlare, care sunt depășite: 

„Manualele noastre sunt atât de vechi și depășite. Pe de o parte, nu sunt percepute taxe pentru închirierea cărților de către elevii din gimnaziu și, pe de altă parte, nu avem bani ca să elaborăm altele. Manualele școlare sunt elaborate de profesorii universitari care nu știu ce și cum e în școală”.

Totuși, cea mai mare problemă a sistemului de învățământ din Republica Moldova o constituie lipsa cadrelor didactice. Sumele impresionante despre care anunță Ministerul nu mai sunt atractive pentru tinerii specialiști.

„Chiar dacă Ministerul încearcă să-i atragă cu sume fabuloase, tinerii specialiști oricum nu se duc să lucreze în sate. În orășele, profesorii mai acceptă să lucreze, dar în sate moare școala. Nu vin profesori tineri. De fapt, nici nu prea au la ce veni, căci pe an ce trece sunt tot mai puțini copii”, a adăugat pedagoga.

În prezent, oamenii nu au încredere în țară, spune Viorica Verebcean. Doar dacă lucrurile se vor schimba de la cap, atunci situația ar putea să se schimbe spre bine.

Potrivit Proiectului „Cu privire la pregătirea instituţiilor de învăţământ pentru anul de studii 2018-2019”, aprobat de Guvern în luna iulie, pentru anul de studii 2018-2019, necesarul de cadre didactice în instituţiile de învăţământ din republică constituia 2.032 de cadre. 

Acest articol a fost realizat cu susținerea Agenției Elvețiene pentru Dezvoltare și Cooperare (SDC). Opiniile exprimate aparțin autorilor și nu reflectă neapărat punctul de vedere al SDC.

Fotografiile au fost realizate de Gabriel Encev

Lasă un comentariu