Bebeluș

Din experiența unei mame: Înțărcarea bruscă este prea dură pentru un copil dependent de sân

Postat de mai 15, 2017 No Comments

Laptele de mamă este hrana ideală pentru copil, fiind cea mai completă și mai nutritivă sursă necesară pentru cei mici. Fiecare mamă care a alăptat copilul știe că după această perioadă frumoasă vine înțărcarea – una destul de dificilă. Citiți mai jos despre experiența mamei Anna Casian-Musteață despre alăptat și înțărcare:

Pe Cecilia am alăptat-o până la 7 luni, dintre care în ultimele două m-am chinuit să o învăț cu laptele praf. Asta pentru că eram însărcinată cu Stelian, eram foarte speriată, iar medicul mai punea paie pe foc amenințându-mă că o să mi se rupă uterul (după prima naștere prin cezariană). Foarte, dar foarte greu mi-a fost să o văd pe Cecilia dezlipită de sânul meu, de aceea, atunci când l-am născut pe al doilea bebe, mi-am zis că o să-l alăptez cât o vrea el. Așa am și făcut!

Gura lumii, sfaturi și ochi curioși

Până la un anișor al lui Stelian, totul a fost bine și frumos. După un an, au început întrebările: da’ poate-i ajunge, da’ nu-i mai da atâta sân, da’ tu nu vezi că, dacă-i dai sân, nu vrea altceva să mănânce, da’ poate…, da’ gata… Nu a fost gata, pentru că eu l-am alăptat fix 2 ani și 4 luni. Mult, ar spune unii. Suficient, spun eu.

L-am alăptat pe unde am apucat; în casă, pe pat, pe jos, din picioare, în brațe, în transport public, în parc, în cafenea. Evident, discret, fără sâni la vedere. Pe lângă faptul că toți știu cum e mai bine pentru copilul tău, tot acești te privesc cu ochi mirați atunci când văd că alăptezi un copil mai mare de 1 anișor, de parcă ai face ceva nepermis.

Mi-a fost greu să-l alăptez până la această vârstă din simplul motiv că toți mă presau cu: da’ poate gata, da’-i ajunge, da’-i mare deja, da’ te chinuie, da’, da’, da’… În rest, nu am avut niciun disconfort de la faptul că i-am oferit sânul mai mult de 2 ani. Din contra, simt că a fost cea mai frumoasă perioadă de conectare dintre noi doi, iar laptele și dragostea mea de mamă sunt cele mai deosebite două lucruri pe care eu am putut/pot să i le ofer copilului meu.

Încetarea alăptării: bruscă sau blândă?

Cam de pe la 2 ani am înțeles ambii că e timpul să spunem STOP ALĂPTĂRII. Deja toată noaptea stătea la sân, eu nu mă odihneam bine, motiv pentru care dimineața mă trezeam mai obosită decât atunci când mă culcam, iar toată ziua eram un ghem de nervi. Ziua, la fel, nu voia să mănânce altceva decât sân și, cum mă vedea că mă așez pe pat, imediat venea și cerea țâțică.  Astfel, de la Crăciun am hotărât să îl înțarc. Dar nu așa cum mă învățau bunicile, ci așa cum știam eu, ca o mămică bine informată. Nu am spus nimănui de decizia mea (căci, conform babelor, dacă spui că îl înțarci, gata, mai mult nu mai trebuie să-i oferi sânul, că… bla, bla, bla…), dar treptat am început să-i înlocuiesc insistent sânul cu mâncarea obișnuită. Evident, la început protesta și cerea tot țâțică, dar cu timpul a înțeles că trebuie să mănânce altceva decât lapte de mămică și a acceptat. Cu o lună înainte de Paște, Stelian începuse să mănânce sân doar înainte de somnul de seară și cel de amiază. Noaptea însă, mânca atât cât voia. Și aici din nou era cam greu pentru mine. Iar nesomn, iar nervi și stres.

Noaptea de 6 spre 7 mai 2017 a fost ultima în care Stelian a mâncat lapte de mămică. Decizia am luat-o în acea dimineață, după o noapte nedormită, când am plecat la serviciu, iar seara, când am revenit, nu i-am mai oferit sânul. Foarte, dar foarte mult m-a ajutat și Cecilia. Ea îi tot spunea că mama are buba, că țâțica e stricată și e pentru alt bebeluș. Se pare că surioara a avut o mai mare influență, căci Stelian nu a mai cerut sân.

Am ales să înțarc blând, treptat, pentru a nu-l stresa nici pe el, nici pe mine. Înțărcarea bruscă ar fi fost prea dură și o consider chiar foarte dură pentru un copil atât de dependent de sân, cum era Stelian.

În plus, a fost foarte simplu și pentru mine. Organismul meu a fost pregătit și, odată cu încetarea alăptării, nu a mai produs lapte.

Citiți continuarea articolului pe Sunt Mamă.

Lasă un comentariu