Cum sunt protejați de violență copiii din grădinițe și elevii din școli
Știri

Cum sunt protejați de violență copiii din grădinițe și elevii din școli

By 10/06/2020 iunie 25th, 2020 No Comments


Cum sunt protejați de violență și
copiii din grădinițe și elevii din școli


Ana-Maria C. este elevă în clasa a VI-a. Din prima zi în care a venit la școală, purtând ochelari de vedere, a descoperit o nouă realitate – colegi care râdeau de ea și etichete ofensatoare, precum „ești chioară" sau „arăți ca o babă". Într-o zi, Ana-Maria a fost agresată fizic de câțiva colegi. După acest incident, ea a refuzat să mai meargă la școală. Îi era rușine să le spună părinților despre ceea ce i se întâmplă. Aceștia au aflat mult prea târziu.
Ana-Maria nu este singurul copil supus violenței în instituțiile de învățământ.
Potrivit datelor globale, Republica Moldova are una dintre cele mai înalte rate de violență între semeni, din regiune, ocupând poziția a III-a în clasament după Lituania și Letonia.
57% dintre copiii
de 13-15 ani
au participat
cel puțin o dată
la o bătaie în ultimul an
și/sau spun că
au fost hărțuiți
cel puțin o dată
în ultimele câteva luni.
Aceste date au fost reconfirmate de Studiul național „Bullyingul în rândul adolescenților în R. Moldova" (2019, MECC, UNICEF), care arată că 70,8% dintre elevii claselor a VI-a – a XII-a sunt victime ale bullyingului. Statisticile însă subestimează amploarea și gravitatea problemei, pentru că multe dintre cazurile de violență rămân ascunse sau neraportate.

Începând cu anul 2017, copiii și elevii din țara noastră cunosc că, în instituția de învățământ unde învață, există adulți cărora li se pot adresa atunci când se confruntă cu o problemă. Acest lucru este posibil datorită Politicii de protecție a copilului, un document indispensabil în instituțiile de învățământ. Până în prezent, 62% dintre instituții au elaborat un asemenea document.
Politica de protecție a copilului este un act intern al instituției de învățământ (grădiniță, gimnaziu, liceu sau școală profesională/colegiu/ centru de excelență), prin care instituția își asumă angajamentul să monitorizeze și să asigure copilului dreptul la siguranță, sprijin și intervenție în situațiile când sănătatea și viața copilului sunt puse în pericol.

Acest document se referă nu doar la cadrele didactice, ci la toți angajații, voluntarii și oaspeții instituției de învățământ (inclusiv părinții), precum și la persoanele care prestează temporar servicii și care intră în contact cu copiii (șoferii de autobuz, personalul de la cantină etc.).
„Angajații instituțiilor de învățământ erau uimiți că,
în multe activități de-ale lor, existau potențiale riscuri"
În anul 2016, directorii adjuncți din întreaga țară au fost instruiți cum să identifice formele de abuz, cum să elaboreze această Politică și ce soluții sunt relevante în fiecare caz. Iosif Moldovanu, expert în drepturile copilului, a fost și unul dintre facilitatorii acestor seminare.

Întregul proces de formare a cadrelor didactice a decurs în trei etape: instruirea propriu-zisă a directorilor adjuncți pentru educație (ei sunt și coordonatorii desemnați pentru protecția copilului), informarea de către directorul adjunct a tuturor angajaților instituției de învățământ și elaborarea Politicii, după care împărtășirea, la o nouă discuție, a bunelor practici și a dificultăților întâmpinate în protejarea copiilor.

„Țara noastră dispune de un cadru legislativ destul de bun care-i obligă pe toți angajații să protejeze copilul de orice formă de violență, însă nu întotdeauna aceste prevederi legale sunt puse în practică, inclusiv pentru că nu toți angajații instituțiilor de învățământ dispun de pregătire în acest domeniu.

Politica de protecție include și cadrul normativ (legile, hotărârile de Guvern, Metodologiile etc.), și aspectul moral - prin faptul că tot personalul își asumă angajamentul de a raporta orice suspiciune legată de protecția copilului".

Iosif Moldovanu
Sursa foto: Facebook
Politica de protecție este elaborată și adaptată în funcție de specificul fiecărei instituții, astfel încât să răspundă necesităților copiilor din acea instituție. La baza elaborării Politicii se află Ghidul metodologic – un document complex alcătuit din 39 de pagini, în care sunt prezentate informații despre natura, cauzele, tipurile și consecințele violenței în instituția de învățământ.
„Fiind implicați într-un proces participativ, angajații erau uimiți de faptul că, în multe activități de-ale lor, existau potențiale riscuri: de exemplu, pe site-ul instituției erau publicate imagini cu copii de la diferite activități sportive, unde copiii aveau hăinuțele ridicate sau unde li se vedeau anumite părți ale corpului.

De asemenea, au fost analizate eventualele situații când, după activitățile culturale, părintele își bătea copilul acasă, pentru că nu a recitat sau nu a dansat așa cum s-a așteptat părintele".
Iosif Moldovanu
Sursa foto: Facebook
Doar în perioada septembrie-decembrie 2019,
angajații din educație au identificat 4.738 de cazuri suspecte
de abuz fizic, emoțional, neglijare, exploatare prin muncă,
hărțuire sexuală și bullying.
„A fost redus practic în jumătate
numărul cazurilor de abuz în liceul nostru"
În holul Liceului Teoretic „Alexandru Donici" din Peresecina, Orhei, a fost instalat panoul informativ „Școala este un mediu fără violență", unde sunt afișate toate numerele de telefon pentru a putea sesiza un caz de abuz – coordonatorul desemnat, poliția, asistenta socială etc.

Raisa Zdrobeu este directoare adjunctă la acest Liceu și coordonatoare desemnată pentru protecția copilului. Spune că rezultatele acestei Politici, implementată din 2017 în Liceu, sunt tot mai vizibile.
Înregistrând fiecare caz de abuz într-un Registru special, am observat că a scăzut numărul cazurilor de violență. În anii precedenți puteau fi înregistrate și 15 cazuri de violență într-un singur an de studii, inclusiv cazuri grave. În acest an au fost înregistrate 4 cazuri de abuz în primul semestru și 2 cazuri – în cel de-al doilea semestru.

Cele mai întâlnite sunt cazurile de abuz fizic între elevi și neglijența din partea părintelui. Fiecare situație este soluționată individual. Dacă este vorba de o situație gravă, implicăm și autoritatea tutelară care, în localitățile rurale, o reprezintă primarul"
.

Raisa Zdrobeu
Sursa foto: Facebook
În cei trei ani de la începerea implementării Politicii, LT „Alexandru Donici" a devenit și mai sigur pentru elevi.
Au fost instalate camere de supraveghere pe holuri, în sala de festivități, pe stadion și în încăperea unde se alimentează elevii; a fost asigurată paza la ușa liceului – care monitorizează cine intră/iese; sunt organizate periodic lecții cu diriginta în cadrul cărora elevii află cum să prevină cazurile de abuz și unde trebuie să le raporteze, precum și campanii
de informare și sensibilizare, astfel încât
fiecare elev să simtă că este protejat.
„În clasele mai mari nu sunt înregistrate
practic cazuri de abuz"

Liliana Grosu activează de mai bine de 20 de ani în sistemul educațional. În prezent este psihologă la Liceul Teoretic „Vasile Alecsandri" din mun. Bălți, instituție unde, la fel din 2017, este implementată Politica de protecție a copilului.

Povestește că, în ultimii doi ani, a crescut considerabil numărul copiilor care raportează cazurile de abuz din instituțiile de învățământ – dirigintei, psihologului sau coordonatorului desemnat. Recunoaște că mai puține cazuri vizează abuzul din partea părinților, din frica de a „scoate" din familie ceea ce întâmplă acolo.

Sursa foto: LT „Vasile Alecsandri”/Facebook
„La început, cel mai des, erau înregistrate cazuri de abuz în rândul elevilor de 14-17 ani. Observ că, în prezent, abuzurile de tip elev-elev au loc la vârsta preadolescentă – începând cu clasa a V-a, perioada cea mai vulnerabilă, căreia îi acordăm atenție sporită în instituția noastră. Acest fenomen are și o explicație: în clasele primare este pus mai mult accent pe aspectul intelectual, mai puțin pe cel emoțional – gestionarea conflictelor.

Deseori, copiii nu văd în familie modele de comportament pozitiv și sănătos și nu știu cum să procedeze altfel decât prin bătaie în relația cu un/o coleg/colegă. Iată de ce lucrăm cu elevii, cu părinții, cu întreg personalul instituției. Ne bucură faptul că, în clasele mai mari, nu sunt înregistrate practic cazuri de abuz între elevi".
Liliana Grosu
Sursa foto: Facebook
Acest document este într-o permanentă schimbare, susține Liliana Grosu. Grupul responsabil se întrunește de fiecare dată când apar situații noi, pentru a elabora un set de reguli specifice, astfel încât să fie redus riscul de abuz în respectivul context.
Dacă este vorba despre o situație mai puțin gravă, care poate fi soluționată în cadrul instituției, aceasta este înregistrată în Registrul de evidență a sesizărilor privind cazurile suspecte de abuz.

Grupul intrașcolar examinează situația și elaborează planul individual de intervenție.
Dacă situația e gravă, este informată imediat prin telefon autoritatea tutelară locală (Serviciul de asistență socială și protecția familiei din cadrul Primăriei mun. Bălți) care, în decurs de 24 de ore, primește fişa de sesizare a cazului.

Aceeași fișă este expediată Poliției și Serviciului de asistență medicală etc. Autoritatea tutelară convoacă echipa multidisciplinară care examinează cazul și identifică soluții.
Sursa foto: LT „Vasile Alecsandri"/Facebook
Neraportarea cazurilor de violență atrage după sine o serie de consecințe pe termen scurt: izolare sau distanțare socială, depresie, agresivitate sporită, abandon școlar și comportamente delincvente.

Pe termen lung, aceasta conduce la probleme și mai grave: de integrare și de adaptare socială, probleme de sănătate fizică, preluarea acestui model de comportament în relația cu propriii copii etc.
„Politica de protecție este un document viu,
adaptat pentru fiecare instituție"
Daniela Sîmboteanu, președinta Centrului Național de Protecție a Abuzului față de Copii (CNPAC) și membră a Consiliului Coordonator al Alianţei ONG-urilor active în domeniul Protecţiei Sociale a Copilului şi Familiei (APSCF), atenționează că violența în instituțiile de învățământ este o problemă mult mai amplă și nu vizează doar cazurile de violență din partea cadrelor didactice.

Fiecare angajat al instituției de învățământ trebuie să fie informat și implicat în elaborarea acestei Politici:
„Este vorba despre neglijare, abuz sexual, fizic sau psihologic din partea oricărui angajat al instituției de învățământ. Au existat cazuri când personalul auxiliar a pătruns în grădiniță și a agresat sexual copiii. Este vorba și despre comportamentele violente între copii, pe care le numim bullying. Cu regret, constatăm că ambele fenomene persistă în instituțiile de învățământ, respectiv instituția de învățământ trebuie să ofere răspunsuri complexe.

În ultimii doi ani, am observat o creștere ușoară a numărului de raportări privind cazurile de abuz în grădinițe și școli, care sunt sesizate de cadrele didactice. Mai rar, copiii raportează asemenea situații, ceea ce este în continuare o problemă în țara noastră".

Daniela Sîmboteanu
Sursa foto: Facebook
Președinta CNPAC precizează că Politica de protecție a copilului este un document viu și adaptat pentru fiecare instituție de învățământ, pentru fiecare situație. Aceasta este revizuită/actualizată anual și aprobată de Consiliul de Administrare al instituției de învățământ.
Importanța Politicii de Protecție a Copilului pentru instituțiile de învățământ a fost reiterată
de către
Alianţa ONG-urilor active în domeniul Protecţiei Sociale a Copilului şi Familiei (APSCF)
în documentul de poziție lansat recent.
Fiecare instituție de învățământ este îndemnată să raporteze cu încredere cazurile de abuz, indiferent de formă și gravitate, și să nu-i fie teamă
că-și va „păta" imaginea.
Din contra, atunci când va vedea că instituția raportează aceste cazuri, părintele va înțelege că copilul lui se află într-un mediu sigur și protectiv.

Leave a Reply

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.