Util pentru părinți

Cum e să naști prematur în Marea Britanie. Din experiența unei mămici originară din Moldova

Postat de decembrie 27, 2017 No Comments

Nașterea este un eveniment emoționant și foarte important în viața fiecărei familii și, atunci când este vorba despre o naștere prematură, emoțiile cresc înzecit. În aceste situații, este foarte importantă atitudinea medicilor și condițiile care sunt create pentru copil și mamă.

Mariana Dinu-Garabadgiu, o tânără mămică originară din Moldova, stabilită în Marea Britanie, a acceptat să ne împărtășească experiența sa de a naște prematur peste hotare.

În cadrul unui control de rutină, la termenul de 31 de săptămâni de sarcină, medicii i-au spus că bebelușul urmează să apară mult mai devreme decât era programat. Asta, deoarece Mariana suferea de Preeclampsie – o tulburare a sarcinii caracterizată prin presiunea mare a sângelui și a unui număr mare de proteine în urină. Afecțiunea apare în al treilea trimestru al sarcinii și include diferite forme, de la ușoară la foarte gravă. De cele mai multe ori, soluția de vindecare o reprezintă nașterea prematură.

„În acea zi credeam că a căzut cerul peste mine. Nu știam cum să reacționez. Primul meu gând a fost: oare copilul meu este dezvoltat suficient încât să apară pe lume? Am fost internată și medicii mi-au explicat pas cu pas ce se va întâmpla, astfel încât au reușit să mă liniștească și să mă încurajeze. Trebuia să stau internată în spital, pentru ca medicii să monitorizeze sarcina și să păstreze cât mai mult bebelușul în burtă. La scurt timp însă, starea mea s-a agravat și minunea noastră, Cezar, s-a născut prematur”, povestește tânăra mămică.

Micuțul Cezar s-a născut la termenul de 31 de săptămâni și avea greutatea de 1,31 kilograme.

„Imediat după naștere, copilul mi-a fost pus în brațe. El m-a apucat cu mânuțele lui mici de un deget. În acea clipă am înțeles că totul va fi bine și că aș face orice pentru boțul acesta de om. Erau emoții de nedescris, lacrimi de bucurie, precum și teamă. Era într-atât de mic, încât mă temeam să nu-i rup ceva când îl iau în brațe”, își amintește Mariana.

Atât copilul, cât și tânăra mămică au avut parte de o îngrijire pe măsură din partea medicilor: „Imediat după naștere, copilul a fost plasat într-un incubator și dus într-o secție aparte, unde fiecare bebeluș care se afla în incubator avea alături câte o asistentă medicală care avea grijă de el. Eu am fost transferată într-un salon, unde asistentele medicale m-au îngrijit, m-au îmbrăcat, iar la câteva ore după ce mi s-au dezmorțit picioarele m-au ajutat să mă ridic și să merg în secția unde se afla Cezar. Atât medicii, cât și asistentele au avut o atitudine foarte bună. De fiecare dată mă întrebau dacă am nevoie de ceva, dacă nu am dureri. Nici nu am cuvinte să le mulțumesc pentru atitudinea lor și pentru ceea ce au făcut pentru noi”.

Micuțul a fost ținut timp de o lună și jumătate în spital, fiind sub supravegherea medicilor. În tot acest timp, Marianei i-au fost asigurate toate condițiile ca să fie alături de copil.

„Medicii mi-au spus că nimeni nu poate despărți o mamă de copilul ei. Am avut acces 24/24 în sala cu incubatoare și am putut să stau mereu lângă copilul meu, să-l hrănesc și să-l schimb. În același timp, asistentele erau permanent lângă mine și mă ajutau cu tot ceea de ce aveam nevoie”, spune Mariana.

După ce a fost scos din incubator, Mariana și copilul au fost transferați în altă secție, unde mămicile erau incluse într-un program de pregătire pentru îngrijirea corectă a copiilor născuți prematur: „Eu făceam totul singură: îl hrăneam, îl schimbam, îl adormeam, iar asistentele mă monitorizau și mă corectau atunci când făceam ceva greșit. În tot acest timp, odată la 3 zile o echipă formată din 4-7 medici ne vizita și ne investiga pentru a vedea dacă Cezar este sănătos și se dezvoltă conform graficului”.

Pe tot parcursul aflării în spital, micuțului i-au fost asigurate gratis hăinuțe, scutece și toate cele necesare. De asemenea, tânăra mămică a primit gratis mai multe lucruri pentru igiena personală: săpun, șampon, pastă și periuță de dinți, șervețele umede, deodorant, cremă pentru față, prosop pentru baie, cămașă de noapte, papuci de cameră ș.a.

Atât pentru naștere, cât și pentru aflarea în spital, familia Garabadgiu nu a achitat nimic, toate cheltuielile fiind acoperite de asigurarea medicală: „Atunci când am fost externați, nu am avut voie să le cumpărăm medicilor și asistentelor medicale nici măcar o cutie de ciocolate sau altceva în semn de mulțumire”.

„Eram bucuroși că plecăm acasă, însă pot să spun că mergeam acasă cu inima împăcată, pentru că o să pot înfrunta orice greutate, deoarece am avut parte de o pregătire foarte bună în spital”, a adăugat tânăra mămică.

Chiar și după externare, o echipă formată din mai multe asistente medicale pregătite pentru îngrijirea copiilor născuți prematur îl vizitează pe Cezar acasă, pentru a-l monitoriza pe micuț și pentru a o îndruma pe mamă.

Lasă un comentariu