Util pentru părinți

Copilul violentat şi abuzat va violenta şi va abuza la rândul său

Postat de octombrie 26, 2016 No Comments

Bătăile și maltratările afectează grav psihicul copiilor, pe mulți ani înainte, adeseori pe toată viața. Cercetătorii au fost surprinşi să constate că urmările abuzurilor fizice din copilărie sunt resimţite şi peste patru decenii.

Indivizii adulţi care fuseseră bătuţi în copilărie (când aveau 7-11 ani), ajungând la vârsta de 50 de ani, demonstrează o sănătate fizică şi psihică mai slabă; ei suferă de depresie, de tulburări anxioase, de gânduri suicidale, au probleme cu angajarea în câmpul muncii.

La fel de nocive însă pot fi și agresiunile verbale, strigătele, tortura psihologică. În general, este utilizată următoarea clasificare a abuzurilor împotriva copiilor: abuz emoțional (psihologic); abuz fizic; abuz sexual; neglijarea, menționează etologul Dorian Furtună, tatăl unui băiețel de aproape trei ani.

13043678_1728700200675590_1096871947555268216_nAbuzul emoțional sau psihologic asupra copiilor (cel mai răspândit și adeseori trecut cu vederea) trebuie menționat în mod aparte, deoarece el are aceleași consecințe negative ca abuzul fizic sau sexual. În unele cazuri, impactul agresiunii psihologice este chiar mai grav decât al celei fizice. Din lista agresiunilor psihologice fac parte: jignirile, sarcasmul, strigătele, care sunt extrem de răspândite şi neaşteptat de nocive pentru psihicul copiilor.

Există un procentaj de copii foarte sensibili faţă de jigniri, care rămân afectaţi pe viaţă din cauza exploziilor emoţionale ale părinţilor. Simplul fapt că sunt martori ai certurilor între părinți îi poate afecta psihologic pe copii și le încetinește considerabil dezvoltarea anumitor abilități sociale.

Până și o procedură de corecție aparent inofensivă, cum ar fi scoaterea copilului din cameră, pentru a fi lăsat de unul singur să „mediteze asupra faptei sale”, poate avea un impact negativ neașteptat de puternic asupra lui. De regulă, izolarea copilului este făcută cu furie, ca o formă de respingere a acestuia, ceea ce-l poate trauma psihologic, cauzându-i dureri emoționale comparabile cu durerea fizică; respectiv, și consecințe similare asupra psihicului.

Traumele din copilărie au consecinţe şi asupra dezvoltării anatomice a creierului. Violenţa sexuală suportată la o vârstă fragedă (de 3-5 ani) reduce dimensiunile hipocampului din creier, iar pedepsele corporale severe, suportate chiar și la vârsta adolescenţei (14-16 ani), reduc volumul materiei cenușii în cortexul prefrontal. Drept urmare, scade nivelul IQ-ului, se dezvoltă înclinații spre un comportament agresiv şi chiar criminal. Cu alte cuvinte, copilul violentat şi abuzat va violenta şi va abuza la rândul său, inclusiv din cauza faptului că i-au fost cauzate dereglări serioase în fiziologia şi anatomia cerebrală.

Este uluitor că reducerea materiei cenușii e înregistrată până și la copiii minori care au fost în repetate rânduri martori ai certurilor dintre părinți. Deci chiar şi simplul fapt că sunt martori ai violenţei în familie, între părinţi, îi afectează grav pe copii, îi marchează aproape la fel de mult ca și pe victima-țintă a actului violent. În plan psihico-emoțional, ei devin anxioşi, hipersenzitivi la stres, visează coşmaruri, au probleme comportamentale la şcoală, sunt certăreţi în relaţiile cu propriii parteneri sentimentali.

Acel individ care va avea parte de o copilărie nefericită nu va putea fi suficient de fericit și echilibrat din punct de vedere emoțional nici la maturitate. Așa spune știința, așa arată și experiența.

Lasă un comentariu

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.