Skip to content Skip to footer

Copilul care nu vrea să împartă jucăriile NU este unul egoist. Cum să procedați în acest caz

Copilul mai mare (6 ani) nu vrea să împartă jucăriile lui cu copilul mai mic (3 ani). Cred că aceasta vine de la gelozia față de al doilea copil în familie. Odată ce a apărut frățiorul/surioara, copilul e nevoit să împartă totul (atenția, părinții, jucăriile) cu cel mic, dar ce facem noi, părinții? Cum să procedăm corect?

Pentru a afla soluția la această problemă, am apelat la psihologa cliniciană și psihoterapeuta Aurelia Bogdan, din România:

În primul rând, este important să știți că vârstele copiilor (3, respectiv 6) se întâmplă să fie, din perspectiva etapei de dezvoltare, la același nivel emoțional. Nevoile lor sunt în egală măsură foarte importante. Dacă se acționează în formatul „tu ești mai mare, iar el este mai mic”, poate apărea multă frustrare și nemulțumire. Vârsta de 3 ani înseamnă gândirea magică, mersul la grădiniță, socializarea, primii prieteni, într-un fel înțărcarea de familie și începutul unei noi etape din viața copilului mic. La 3 ani, unii copii încă introduc jucăriile în gură, își formează deprinderi de joc, deci este posibil, în mod real, să le strice. În același timp, ei au deja o capacitate foarte mare de înțelegere, prin urmare este un moment oportun să învețe să își negocieze cererile.

La 6 ani, copilul este într-un proces similar, dar mult mai rafinat (iese din gândirea magică, se maturizează, se pregătește pentru școală, are responsabilități, prieteni). Copilul de 6 ani este un model comportamental pentru cel mic. Cel mai probabil, mezinul îl va imita și îl va urmări, pentru că vrea să fie ca el.

Când cel mic vrea o jucărie de copil mare, este nevoie să reflectăm și să decidem noi, ca părinți: este o jucărie potrivită pentru un copil mic? Putem să îi ajutăm să negocieze singuri („Înțeleg că ambii vreți aceeași jucărie, cum rezolvați chestia asta?”, „Crezi că ai putea să îi oferi o jucărie în schimb până se plictisește de ea?”). Educați empatia, înțelegerea, flexibilitatea.

Sfatul meu este să abordați situația în mod democratic, într-o manieră calmă/blândă/înțeleaptă, stând pe margine, modelând comunicarea pentru ambii copii („Știu că vrei jucăria, înțeleg că vrei să te joci cu ea. Trebuie să îi cerem voie fratelui/surorii tale” sau „Îmi dau seama că nu vrei să îi dai jucăria…cum vrei să facem/ce jucării ai putea să îi împrumuți?”). De asemenea, este posibil ca unele jucării chiar să nu se potrivească unui copil de 3 ani.

Adulții au nevoie să fie calmi și, la nevoie, fermi („Nu-mi place când îi smulgi jucăria, te rog să îi ceri voie”, „Nu acum/sunt sigură că ți-o va da mai târziu” etc.). Rivalitatea între frați a existat dintotdeauna. Contează mult ca părinții să nu o alimenteze, ci, dimpotrivă, să transforme acest lucru într-o cooperare și susținere reciprocă care va dura peste ani în perioada adultă.

Avertizare! Preluarea conținutului, fără a cita sursa, dăunează grav imaginii instituției dvs. Puteți prelua în limita a 500 de caractere, dar să citați sursa cu link activ. Conținutul poate fi preluat integral doar cu permisiunea redacției Suntparinte.md.

Adresa: str. Alexei Mateevici, 46/1, Chișinău, Republica Moldova
Număr de contact: 068 294 424

CMT © 2024. Toate drepturile rezervate.