Emoțiile nu sunt doar expresia exterioară a unor experiențe interioare. Acestea sunt profund influențate de contextele sociale în care apar. Ca urmare, încă din perioada de vârstă timpurie, relația părinte-copil și factorii sociali au o mare influență asupra dezvoltării emoționale a copilului.
În perioada timpurie, capacitatea părintelui de a reacționa la gesturile și acțiunile copilului influențează frecvența, persistența și intensitatea emoțiilor eliberate de copil. Totodată, reacțiile adulților acționează asupra modului de dezvoltare a încrederii lui că are suport din partea adultului.
Este important să știi că expresiile emoționale ale adultului influențează răspunsurile emoționale ale copilului și comportamentul lui. De multe ori, comportamentul părinților este un catalizator pentru răspunsurile empatice, în special atunci când părinții dau drept exemplu un alt copil cu un comportament urât. Astfel, reacția părintelui poate provoca sentimente de mândrie, vinovăție, precum și sentimente de rușine și jenă, contribuind, totodată, la dezvoltarea conceptului de stimă față de sine.
Discută cu copilul tău
Conversațiile simple dintre părinți și copii despre evenimentele din timpul zilei ajută la înțelegerea emoțiilor prin modul în care părinții le descriu, atribuind emoții unor personaje, interpretând unele experiențe emoționante discutate.
Printre numeroasele lucruri pe care copiii le învață în urma acestor conversații sunt regulile socioculturale, care dirijează expresia emoțiilor în diferite contexte sociale. Relațiile apropiate dintre copil și părinte influențează direct gestionarea emoțională a copilului mic, antrenându-l în formarea unor strategii de autogestiune a emoțiilor sale.
Dincolo de aceste influențe, calitatea relațiilor dintre părinte și copil oferă un context de securitate și încredere, care dă culoare dezvoltării emoționale și întărește capacitățile de control al emoțiilor.
Sursa: Cartea „Intervenția timpurie în copilărie. Actualități”,
scrisă de Ivan Puiu, doctor în științe medicale