Adolescent

Ai cui sunt copiii străzii? Povestea tânărului pentru care, de 2 ani, strada a devenit casă

By martie 27, 2019 No Comments

În intersecții, în subterane sau în clădiri abandonate. În aceste locuri îi putem întâlni pe copiii pentru care strada a devenit a doua casă. Fiecare ascunde o poveste aparte, iar motivele pentru care au ajuns în stradă sunt diverse. În stradă, acești copii se expun mai multor riscuri, iar autoritățile sunt cele care trebuie să-i protejeze.

„Am surori și frați, dar nu mă împac cu dânșii”

Mihai (prenume modificat) are 17 ani. De 2 ani, strada a devenit casa lui. Mama este plecată peste hotare, iar relația cu frații și sora nu este una dintre cele mai bune.

Aici, în stradă, mi-am făcut prieteni. Când avem ceva, împărțim. Dacă vrem să cumpărăm ceva și nu ne ajung bani, punem câte un pic și cumpărăm”, povestește Mihai.

De fapt, a ajuns în stradă, spune el, fiind influențat de alți băieți: „Puteam să schimb situația, dar nu am schimbat-o. Nu știu de ce. Poate am văzut la prietenii care erau în stradă”. 

„Dacă nu o să mă ajute nimeni, o să mă duc să lucrez”

La ai săi 17 ani, Mihai nu are nicio ocupație. Lucrează ocazional, spune el.

„Am lucrat la Piața Centrală, la piața agricolă, la vulcanizare, la spălătorie. Am fost și vânzător, și hamal. Dar nu mi-a plăcut că mă încărcau tare cu lucru, dar bani nu prea ne dădeu. Dar tot era bine că aveai banii tăi, nu trebuia să ceri de la cineva sau să furi”, a precizat tânărul.

Vara, Mihai, împreună cu prietenii, vinde flori, pe care le ia „de unde le găsește”, spune el zâmbind. Cu banii pe care îi câștigă își cumpără mâncare sau îmbrăcăminte.

Când nu lucrează și nu are bani, soluția este cerșitul.

„De obicei, stau la magazinul nr. 1. Cine vrea ne dă bani, cine nu, nu ne dă. Dacă nu vrea, ap’ ce, trebuie să bat omul? O să-mi dea altul. Dacă nu o să mă ajute nimeni, o să mă duc să lucrez. Cât de cât, speli o veselă și îți dau bani pentru ceea ce ai făcut sau îți dau mâncare”, spune Mihai.

„Oamenii văd că suntem mai curăței și ne mai stimează. Când eram murdari, nu chiar ne stimau”

Centrul municipal de zi pentru copiii în situație de stradă a devenit pentru Mihai a doua casă.

„Aici mâncăm, ne spălăm, mai dormim, jucăm tenis, stăm la calculator și ascultăm muzică. Mie îmi place să ascult povești sau poezii de iubire”, spune rușinat Mihai.

Vine aici, aproape zilnic, chiar dacă, spune el, la început, îi era rușine.

„Domnul Marin (n.r. Marin Strechii, managerul Centrului de zi) a fost odată la noi și ne-a întrebat dacă vrem să venim și atunci nu am venit, că ni-o stat rușine. După asta am venit și am văzut că-i bine. De tot, noi suntem vreo 12-13 oameni acolo, dar venim vreo 5-6. Sunt alții care o să vină, dar lor parcă le este rușine să vină încoace să se băiască. Dar dacă o să vină o dată, o să mai vină și alte dăți”, menționează tânărul.

La Centrul de zi, tinerii care vin au posibilitatea să-și spele și hainele.

„Mai bine vii, ești curat și, când ieși, oamenii nu-ți mai zic nică, nu te mai întreabă „De ce ești așa răpănos?”. Au altă părere despre noi. Oamenii văd că suntem mai curăței și ne mai stimează, dar așa, când eram murdari, nu chiar ne stimau”, precizează Mihai.

Înainte ca instituția să fie deschisă, tânărul povestește că avea o altă modalitate de a spăla hainele: „Le spălam singur, la izvor. Îmi luam câteva sticle de apă, puneam o castruli (n.r. castron), făceam focul și le spălam. Dar nu stăteam murdar. Dacă stai mai mult de 5 zile, începe a te mânca. Dar aici ne băim întotdeauna”.

Seara însă, centrul se închide. Astfel, Mihai și ceilalți copii se reîntorc în stradă. Asta, deoarece Mihai nu dorește să meargă la un internat.

Noaptea se adăpostesc într-un container din fier. Întrebat dacă noaptea nu e frig în încăperea unde doarme, el spune: „Așa și așa. Ne învelim cu ogheale”.

„Nu trebuie numai cineva să te ajute, trebuie și singur”

Mihai spune că nu-și dorește să stea toată viața în stradă. Vrea să-și creeze un viitor frumos.

El a absolvit gimnaziul și a fost înscris la o școală de meserii din Chișinău, însă, în urma unor divergențe, Mihai a abandonat școala. Totuși, e decis să-și schimbe viața:

„Toată viața să stau pe drumuri?! Vreu să lucrez, să plec peste hotare, să-mi fac viața. Nu vreau să stau așa totdeauna. Nu trebuie numai cineva să te ajute, trebuie și singur. Iaca pe tine te-a ajutat, trebuie și tu pe cineva să ajuți”.

Acum, el se gândește să se înscrie la o altă școală profesională, pentru a obține o meserie care să-l ajute în viață.

„De pe acum mă gândesc că vine vara și trebuie să mă apuc de lucru. În septembrie, vreau să mă duc să învăț. Vreau să lucrez ca să am bani pentru prima perioadă. Să fiu îmbrăcat, să fiu frezat”, mai spune tânărul.

„Trebuie să le câștigi încrederea și să fii corect cu ei”

Situația copiilor străzii necesită o monitorizare riguroasă, deoarece aceștia pot fi ușor manipulați și folosiți de alte persoane. Însă, pentru a avea o colaborare cu ei, șefa interimară a Direcției municipale pentru protecția drepturilor copilului (DMPDC), Lucia Caciuc, susține că trebuie să formeze, mai întâi, o relație de prietenie și de încredere.

„Primul lucru pe care l-am înțeles că era greșit ținea de stabilirea contactului. Trebuie să le câștigi încrederea și să fii corect cu ei. Nu trebuie să trișăm și să le promitem marea și sarea. Ei au o psihologie a relațiilor cu oamenii, creată din experiența din stradă. Ei ne citesc la distanță”, a declarat Lucia Caciuc.

Datorită abordării prietenești, autoritățile responsabile au reușit să stabilească un contact. Drept dovadă este faptul că, în fiecare zi, copiii care trăiesc în stradă vin la Centrul de zi, fără frică.

„Astfel, am stabilit un contact mai benefic decât altădată. Practic, toți copiii care sunt în stradă vin la centru. Ei vin motivați de dorința de a face baie, de a-și schimba hainele, de a face sport, de a se juca la calculator, de a mânca ceva călduț. Între timp, discută cu specialiștii, dar nu forțăm nota. Nu mergem pe ideea că îi punem față în față și discutăm. Lucrurile se fac firesc”, a adăugat șefa DMPDC.

Copiii care trăiesc în stradă sunt expuși mai multor riscuri, deoarece pot fi ușor influențați de adulți.

„Din păcate, sunt foarte multe riscuri: trafic de persoane, consum de droguri, implicare în furturi, prestări de servicii sexuale. Toate acestea se pot întâmpla într-un mediu pe care noi, autoritățile, nu-l controlăm”, susține Lucia Caciuc.

Chiar și așa, aceștia nu doresc să meargă într-o instituție unde ar avea unde să doarmă și ce să mănânce.

„Le-am propus să meargă la Gimnaziul-internat nr. 3, unde sunt locuri, dar ei nu acceptă și seara se întorc în stradă. Noi nu-i putem obliga. Totul trebuie să fie conform dorinței. Din păcate, ei nu doresc nici să se întoarcă în familii, în localitățile lor de baștină. Acum lucrăm cu ei cu scopul de a-i înscrie la școală”, a adăugat Lucia Caciuc.

Conform datelor neoficiale, în prezent, în Chișinău se află 20 de minori, cu vârstele cuprinse între 12 și 18 ani, care locuiesc în stradă. Direcția municipală pentru protecția drepturilor copilului a documentat 14 cazuri.

Acest articol a fost realizat cu susținerea Agenției Elvețiene pentru Dezvoltare și Cooperare (SDC). Opiniile exprimate aparțin autorilor și nu reflectă neapărat punctul de vedere al SDC.

Fotografiile au fost realizate de Gabriel Encev

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.