A comenta (sau nu) înfățișarea copilului tău
Util pentru părinți

A comenta (sau nu) înfățișarea copilului tău

În special în perioada de creștere, felul în care arată copiii se schimbă mult. De exemplu, adolescenții se pot înălța peste noapte, pot avea perioade în care sunt mai slabi sau mai plinuți. Cum ar trebui să reacționeze părinții la înfățișarea copilului? Au voie oare să o comenteze și, dacă da, în ce manieră?

Suntpărinte.md a adresat aceste întrebări psihologului de familie și cuplu, Victor Strogoteanu:

„Când vorbim despre cum ar trebui să le comunicăm copiilor informații despre înfățișarea lor, este necesar să ne întrebăm daca viziunea părintelui asupra înfățișării copilului este una obiectivă sau este condiționată de cerințele societății. Aici însă descoperim un fenomen interesant: criterii obiective în materie de corporalitate sunt destul de puține.

De cele mai multe ori, acestea sunt niște preferințe ale societății. Astfel, un prim principiu util părintelui este de a discuta cu copilul despre acele trăsături ale înfățișării care pot fi imediat schimbate. Astfel de trăsături sunt igiena corporală, hainele, accesoriile. Ar fi contraindicată abordarea acelor subiecte ce țin de înfățișare care necesită un efort considerabil pentru a le schimba: greutatea, statura, forma dinților, forma nasului, a urechilor etc. Acestea nu pot fi modificate la dorința copilului, iar eforturile pentru a schimba aceste aspecte sunt enorme și, de cele mai multe ori copiii, nu sunt în stare să-și asume aceste eforturi.

Înțelegem care sunt intențiile părinților când fac comentarii și aceste intenții se referă la dorința lor de a avea un copil cât mai integrat în societate, cât mai plăcut celor din jur, cât mai de succes. În acea clipă, își fac loc aceste comentarii, în speranța că odrasla va fi motivată să se conformeze acestor cerințe și va face eforturi pentru a corespunde acestor criterii. Dar se știe că „drumul spre iad e pavat cu bune intenții” și, deseori, intenția bună a părintelui are un efect negativ asupra copilului, generându-i  frustrări, imagine de sine deformată, stima de sine redusă etc.

În principiu, orice tip de comentariu asupra înfățișării copilului, pozitiv sau negativ, transmite copilului convingerea că felul în care arată este un lucru extrem de important și că este necesară o atenție permanentă acordată acestui aspect. Consecințele unei astfel de convingeri sunt variate și cu impact diferit, dar cert este că necorespunderea cu idealul prestabilit va avea cel puțin un impact neplăcut asupra copilului.

Dacă copilul are o problemă de greutate, de exemplu, presupun că există o situație de pericol pentru sănătatea acestuia sau niște cauze obiective pentru un astfel de demers. În această situație, cel mai probabil copilul este un simptom al funcționării ineficiente a întregului sistem familial. Părinții sunt cei care trebuie să revizuiască obiceiurile alimentare ale familiei, să stabilească noi reguli cu privire la alimentație, să ofere un exemplu funcțional copiilor, să supravegeze procesul de adaptare la noile obiceiuri și să întărească aceste obișnuințe noi cu ajutorul specialiștilor (nutriționiști, medici, psihologi).

Dacă părintele se întreabă: să-i spună sau nu copilului despre situația în care se află, aici îi vine în ajutor principiul utilității. Dacă informația despre starea copilului va ajuta la depășirea situației, atunci consider a fi utilă informarea copilului. În cazul în care aceasta va aduce mai multe frustrări, consider lipsită de utilitate această informare. Personal, consider benefic contactul copilului cu realitatea obiectivă. Desigur, în doze moderate și conform vârstei.”

Sursă foto: parentmap.com

Leave a Reply

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.