Skip to content Skip to footer

Experiența de a fi tată în concediul de îngrijire a copilului: „Cum să nu ai grijă de ceea ce e al tău?”

Părinți perfecți nu există, la fel cum nu există niciun manual care să te învețe toate secretele și provocările acestei meserii. Prezența și implicarea ambilor părinți fac mai ușoară parcurgerea acestei perioade.

De cele mai multe ori, sarcina cea mai grea cade pe umerii mamei. Pentru a asigura participarea efectivă a tatălui în procesul de îngrijire a copilului, Codul Muncii permite ca tatăl să își ia un concediu parțial plătit până când copilul împlinește vârsta de 3 ani. Conform informațiilor oferite de Casa Națională de Asigurări Sociale, 3.968 de tați beneficiază în prezent de indemnizaţie lunară pentru creşterea copilului până la împlinirea vârstei de 3 ani.

Unul dintre tații care a schimbat serviciul pe concediul de îngrijire a copilului este Artur Cenușa, din Chișinău, care consideră că experiența de a crește și educa un copil este cea mai frumoasă din viața unui bărbat.

Și-a dorit dintotdeauna să aibă o fetiță. Principii ca „Primul să fie băiat” sau „Ești tată fericit doar atunci când ai un băiat” îi par idei medievale: „Doar în acele vremuri urmașii trebuiau să fie băieți și să poarte numele tatălui și al bunicului”.

În martie 2014 a venit pe lume Estera. Prenumele nu a fost ales la întâmplare, ci căutat și discutat mult timp. Conform Bibliei, Estera a fost o tânără evreică, deportată în Babilon, care a reușit să se facă remarcată și apreciată de regele Xerxe, devenind ulterior regină. Înțelepciunea, perseverența și curajul reginei sunt doar câteva calități care au inspirat soții Cenușa.

Părinții nici nu s-au gândit să angajeze o bonă și au mizat pe susținerea reciprocă și pe ajutorul bunicilor. Olga a revenit la muncă atunci când Estera avea trei luni. Îi era greu să combine serviciul cu îngrijirea copilului, însă încerca să se descurce.

„Au fost și situații când o luam cu mine la serviciu. O legănam și concomitent scriam rapoarte financiare. Am avut noroc că puteam să îmi permit un program de lucru flexibil, spre deosebire de soțul, care avea un program strict. Chiar și finanțatorii au fost destul de înțelegători, întrucât și ei aveau angajate care lucrau de acasă. În unele cazuri, finanțatorii sunt mai înțelegători decât angajatorii. În toată această perioadă soțul s-a implicat la maximum. Atunci când aveam nevoie să dorm, el avea grijă de fetiță, ieșea cu ea la plimbare și îmi permitea să mă odihnesc”, menționează Olga, director de proiect la Asociația Obștească „Centrul de Asistență Juridică pentru Persoane cu Dizabilități” (CAJPD).

Totuși, situația începuse să fie mai dificilă. Soții au încercat o nouă metodă – introducerea schimburilor. De exemplu, Olga mergea luni la serviciu, iar Artur – stătea acasă. Marți – invers. Nu a funcționat prea mult timp, de aceea părinții Esterei au înțeles că unul dintre ei trebuie să stea acasă cu fetița.

„Am analizat plusurile, minusurile și am decis că voi sta eu în concediul de îngrijire a copilului”, spune tatăl. A mers la angajator pentru a solicita suspendarea activităţii cât timp urma să se afle în concediu, însă răspunsul nu a fost tocmai cel așteptat. „Cum tu, fiind bărbat, poți să te duci să stai acasă cu copilul?” a fost întrebarea pe care a primit-o bărbatul. Întrucât angajatorul refuza să îi semneze cererea, Artur Cenușa a fost nevoit să apeleze la Inspecția Muncii. În cele din urmă, situația a fost rezolvată.

„Urma să îmi expire contractul de lucru, de aceea, odată cu semnarea cererii de îngrijire a copilului, am semnat și cererea de demisie”, adaugă bărbatul.

De la vârsta de doi ani, fetița a stat doar cu tatăl. Sarcinile ce implică creșterea unui copil nu au fost deloc dificile pentru tatăl Artur. A învățat să îmbăieze fetița, să o hrănească, să îi schimbe scutecele: „Am învățat să fac de toate. Mentalitatea unor bărbați care refuză să se implice în îngrijirea propriului copil, lăsând totul pe umerii mamei, nici nu e sovietică, ci stranie. Cum să nu ai grijă de ceea ce e al tău?”.

Cel mai dificile i-au părut momentele când fetița s-a îmbolnăvit. „Ești stresat atunci când se îmbolnăvește. Mama simte când copilului îi este rău, când are febră, îl doare burta. Eu în asemenea cazuri devin mai stresat, imediat mă gândesc ce să fac: să chem ambulanța sau să îi dau medicamente”, mai spune Artur Cenușa.

Estera a fost alăptată până la vârsta de doi ani și 10 luni, inclusiv prin metoda „alăptare la taxi”, un caz despre care soții își amintesc cu amuzament.

„Estera era micuță, nu avea nici jumătate de an. Eu aveam o perioadă încărcată la serviciu, iar fetița rămăsese în grija mamei. Mă sună ea și îmi spune că laptele pe care îl pregătisem se termină. Nu puteam merge acasă, așa că am decis să storc laptele și să îl trimit printr-un serviciu de taxi. Am găsit o sticlă în care am pus laptele, i-am dat-o taximetristului și l-am rugat să o ducă la adresa indicată. A funcționat, iar Estera și-a primit porția de lăptic”, povestește, râzând, Olga.

După ce soții au început diversificarea, tatăl a experimentat tot felul de bunătăți pentru copii – piureuri din fructe și din legume, supe etc. Soția îl laudă și spune că bucatele lui sunt cele mai bune.

„Acum e posibil orice, chiar și dacă nu știi să prepari nimic, ai accesat Internetul și ai găsit rețeta de care ai nevoie”, spune tatăl.

Alina Andronache, membră a Platformei pentru Egalitate de Gen, este de părere că femeile şi bărbaţii, ca fiinţe umane, au aceleaşi drepturi şi obligaţii în viaţa profesională, publică, şi în viaţa de familie, privată.

„Cu alte cuvinte, nu trebuie să se facă diferenţă între bărbaţi şi femei în ceea ce priveşte rolul lor social şi în familie. Dar, cu părere de rău, societatea noastră este plină de stereotipuri și prejudecăți care influențează și dictează deseori comportamentul și statutul femeii și ale bărbatului în societate și familie. Într-o familie gender echilibrată, unde rolurile de gen nu stau în capul mesei, decizia privind părintele care rãmâne în concediu pentru creşterea copilului este una pur administrativă. Iar această decizie trebuie respectată, deoarece este un drept asigurat de către cadrul legislativ. În cazul refuzului de către angajatori, solicitantul trebuie să se adreseze în instanțele/organele competente.

Să nu uităm că fiecare părinte are o influență unică și esențială în dezvoltarea și formarea copilului. Copiii au nevoie de dragostea și grija ambilor părinții pentru a crește un copil fericit. Implicarea tatălui în viața copilului înseamnă o mai bună dezvoltare a deprinderilor sociale și emoționale ale copilului”, menționează Alina Andronache.

Cu prejudecățile societății s-a confruntat și Artur Cenușa. Nu o singură dată, atunci când ieșea în parc sau lua fetița de la grădiniță, femeile se uitau ciudat la el sau se apropiau ca să-i spună că nu își educă corect copilul:

„Atunci când Estera face capricii în public, eu îi permit să se liniștească, să plângă și apoi mergem mai departe. Lumea se uită straniu la mine”.

Și soția sa este de părere că cea mai mare problemă o reprezintă atitudinea societății:

„Când mergem pe terenul de joc sau când plouă, Artur îi permite Esterei să se murdărească, să sară în băltoace, e ceva firesc, și oamenii se uită lung la el, întrebându-se ce fel de tată este”.

Chiar dacă Estera merge deja la grădiniță, în grupa creșă, iar concediul tatălui a expirat, bărbatul e decis să aibă grijă de fetiță măcar încă un an. În septembrie, Estera va merge în grupa mică. Tatăl este cel care o duce și o aduce în fiecare zi, iar fetița este foarte atașată de el.

Zilnic, părinții merg la plimbare cu Estera. Cele patru terenuri de joc din apropierea blocului de locuit sunt atracția principală pentru fetiță. Încearcă toate toboganele, fără teama că se va lovi. Tatăl este mereu lângă ea și o supraveghează.

Estera este atrasă de păsări, gâze și floricele, pe care le cercetează atunci când iese afară. Și acasă fetița preferă să se joace cu cartonașe colorate în care sunt ilustrate literele și animalele care încep cu litera respectivă.

„Impactul psihosocial al implicării tatălui în îngrijirea copilului este, indiscutabil, important. Evident că este pozitiv atunci când implicarea tatălui corespunde cu nevoile copilului (ca și a mamei), sexul adultului contează mai puțin pentru copil în primul an. Esențial este ca adultul să fie capabil să asigure nevoile copilului, precum hrană, regim etc. În ceea ce ține de implicarea specifică a tatălui, există studii care demonstrează că implicarea taților contribuie la consolidarea încrederii și stimulează spiritul de inițiativă (la o vârstă mai mare – 3 și mai mult). Tații frecvent stimulează mai multe jocuri dinamice, care presupun mobilitate și curiozitate, fapt ce consolidează nevoia de explorare și de mișcare a copilului”, relatează pentru Suntparinte.md Sergiu Toma, psiholog la Centrul de Intervenţie Precoce ,,Voinicel”.

„Implicarea pozitivă a taților și capacitatea acestora de a stimula dezvoltarea copilului, precum și satisfacerea nevoilor de îngrijire asigură copilul cu încredere în forțele proprii. Este demonstrat că interacțiunea pozitivă a tatălui cu copilul (indiferent de sexul copilului) favorizează obținerea încrederii în forțele proprii (capacitatea de a încerca, explora, asuma riscuri și anticipa consecințele acțiunilor). Subliniez că nu sexul adultului este factorul de bază, ci setul de abilități și deprinderi care reies din înțelegerea nevoilor copilului la fiecare etapă a vârstei.

Tații, conform studiilor, oferă mai multă libertate pentru inițiativă și, respectiv, mai multe oportunități de explorare, mobilitate și experiențe. Observațiile profesionale și din practica privată confirmă că implicarea pozitivă în Moldova este în creștere (mai mulți tați își asumă conștient mai multe responsabilități legate de creștere, îngrijire și educare”, adaugă Sergiu Toma.

Tatăl Artur Cenușa este de părere că părinții trebuie să se implice în egală măsură în creșterea și îngrijirea copilului. Nu a avut posibilitatea să se afle în concediul paternal, întrucât această noțiune încă nu fusese introdusă în Codul Muncii, însă salută inițiativa autorităților.

„Două săptămâni sunt puține, comparativ cu concediile din alte state unde durează 40 de zile. Totuși, este bine că a fost introdus acest tip de concediu. După ce a născut soția, am putut să stau doar o zi alături de ea. Este important ca soțul să se implice imediat după naștere, mai ales că femeile se confruntă cu depresia postpartum. Atunci când ambii soți se implică în familie, copilul crește în armonie și, la rândul lui, preia acest model pozitiv”, conchide Artur Cenușa.

Suntparinte.md susține tații care se implică în îngrijirea copilului și îndeamnă și alți bărbați să o facă, pentru a descoperi în detaliu plăcerea de a fi părinte.

Nota Bene! A nu se confunda concediul paternal cu noțiunea de concediu de îngrijire a copilului.

Concediu paternal – 14 zile calendaristice în primele 56 de zile de la naşterea copilului, timp în care tatăl participă la îngrijirea copilului nou-născut.

Concediu parţial plătit pentru îngrijirea copilului – concediu oferit după expirarea concediului de maternitate, până când copilul împlinește vârsta de 3 ani.

Fotografiile au fost realizate de Danu Țîcu

Avertizare! Preluarea conținutului, fără a cita sursa, dăunează grav imaginii instituției dvs. Puteți prelua în limita a 500 de caractere, dar să citați sursa cu link activ. Conținutul poate fi preluat integral doar cu permisiunea redacției Suntparinte.md.

Adresa: str. Alexei Mateevici, 46/1, Chișinău, Republica Moldova
Număr de contact: 068 294 424

CMT © 2024. Toate drepturile rezervate.