În timp ce unii bărbați nu ar accepta nici în ruptul capului să asiste la nașterea propriului copil, alții își înving emoțiile doar pentru a fi alături de soție și nou-născut.
Denis Rusu are doi băieți, cu „numele și luna nașterii selectate din start”. A asistat la nașterea ambilor copii, pentru că nu-și imaginează să-și lase soția la greu. A vrut să fie sigur că totul este efectuat ca la carte, că soția lui nu este bruscată și că are parte de atenția cuvenită în timpul nașterii.
„Eu vreau să cred că prezența soțului în sala de nașteri reduce durerea pe care o suferă fiecare mamă”, spune Denis.
Proaspătul tătic recunoaște că, până la naștere, a auzit sute de păreri contradictorii despre prezența soțului în sala de nașteri.
„Cred că oamenii acordă prea multă importanță faptului de a asista la naștere, decât nașterii propriu-zise până în momentul primelor contracții. De atunci mai puțin contează cine asistă și cine nu. Atunci femeia are alte „probleme”, iar bărbatul nu mai vrea să fie într-o cameră cu ea, pentru că el oarecum nu suferă atât cât suferă ea”, crede Denis.
Soția lui, Natalia, nu a fost împotrivă.
„Sunt sigur că ultimul lucru la care se gândea ea atunci a fost să rămân sau nu. Eu am întrebat: „Rămân?”, ea a zis: „Cum vrei”. La a doua naștere nu am mai întrebat nimic. Am rămas”, își amintește tatăl.
Prima naștere a fost diferită de ceea ce-și imagina el: credea că va fi mult mai puternic din punct de vedere emoțional. Totuși, a demonstrat că, împreună, nașterea poate fi și un moment de nebunie:
„Eu obișnuiesc să zic „NOI. Noi am născut”. Cu 30 de minute înainte de venirea pe lume a lui Cristian am râs ca doi nebuni, între contracții, desigur. Era un râs de durere și de bucurie, de frică și de curaj. Asistentele intrau și ne întrebau dacă suntem bine.
Ne mai întrebau: „Voi știți că din 10 în 10 minute nașteți?”, de parcă nu eram tineri ordinari care vor deveni părinți. În timpul nașterii, medicii m-au pus să întind mâinile ca să vadă dacă tremur sau nu. Potrivit lor, aș fi fost un medic bunișor”.
Nașterea celui de-al doilea copil, Damian, a fost mai emoționantă. De această dată, Denis știa ce urmează, când și cum va avea loc, deși uneori e bine să nu știi ce te așteaptă, spune el.
Chiar dacă avea deja „experiență”, își făcea griji pentru soție și piciul ce urma să apară. De asemenea, se gândea la Cristian, care rămăsese acasă cu bunica și care nu bănuia că, în următoarele cinci zile, nu o va vedea pe mama sau că va fi „detronat”.
„A doua naștere pentru tată e mai complicată decât prima, pentru că responsabilitatea pentru cel mai mare copil mi-a revenit mie și îmi era teamă să nu o dau în bară…și aproape am dat-o”, adaugă Denis Rusu.
Proaspătul tată susține că merită să fii prezent în timpul nașterii, pentru că astfel nu te vei mai întreba de ce copiii își iubesc mai mult mamele.
„Acolo înțelegi de ce și îți dai seama că ar merita și mai multă dragoste. Mai sunt legende între femei: că nu e bine să lași bărbatul să asiste, pentru că în sala de nașteri te vede altfel și îi displaci, că transpiri, țipi la el… tot pachetul.
Legendă promovată și de bărbații care continuă să fie fustangii și, odată ce participă la naștere, găsesc în asta un motiv să-și continue aventurile sub pretextul că, după naștere, nu-i mai place soția la fel ca înainte. Iar vina și-o asumă femeia care l-a rugat să stea la capul ei în momentul cel mai important din viața lor. Nu condamn, doar punctez o idee”, mai spune Denis.
Acum se consideră un bărbat împlinit și norocos. Spune că copiii nu i-au schimbat doar viața, ci și modul de a gândi:
„Suntem norocoși. Am ajuns să fim mai iubiți, mai bogați sufletește, mai stresați, mai sensibili, mai răbdători și mult mai somnoroși. În una dintre zile, după ce l-am luat pe Cristi de la grădiniță, în drum spre casă el mi-a spus: „Tata! Te iubesc!”. Și eu i-am zis că-l iubesc foarte mult, după care el m-a întrebat: „Da, tata? Mai mult decât serviciul?”.
De atunci încerc să petrec mai mult timp în familie. Eu am înțeles că de la copii poți învăța foarte multe. De la Cristi învăț cum să obțin ceea ce-mi doresc, indiferent de obstacol, iar de la Damian învăț să mă trezesc în fiecare dimineață la ora 5:00 și să zâmbesc”.
